You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
— Regimentul nu mai există, Brigadeführer, raportă Bătrânul. A fost<br />
distrus în întregime. Cei care nu-s morţi, sunt prizonieri.<br />
— De unde a apărut acest Unterscharführer. Din ce unitate <strong>SS</strong>?<br />
întrebă generalul, arătându-l pe esesist.<br />
— Brigadeführer, permiteţi să raportez: sunt Unterscharfüherul<br />
Krahl, din regimentul de pionieri de asalt.<br />
— Şi de ce nu eşti la batalionul tău? Ce cauţi aici?<br />
— Batalion? făcu esesistul, schiţând, în acelaşi timp, un gest semnificativ<br />
cu muchia palmei în dreptul gâtului. Batalionul meu de eroi,<br />
executând ordinul de a nu ceda nici o palmă de pământ cucerit, s-a lăsat<br />
împresurat în locul numit Rânok, iar fârtaţilor din faţă nu le-a trebuit mai<br />
mult de o jumătate de oră ca să ne lichideze. Am făcut-o pe mortul şi daia<br />
am scăpat. Dar sunt singurul.<br />
— Ridică-te, Unterscharführer, când vorbeşti unui superior! Cât<br />
priveşte modul în care ţi-ai părăsit unitatea, asta o va decide tribunalul<br />
militar. Până una alta, rămâi aici, împreună cu adunătura asta de porci.<br />
Vă previn că primul care va încerca s-o şteargă, va fi spânzurat de cea<br />
mai apropiată cracă. Acum, prezentaţi-mi livretele voastre militare!<br />
<strong>General</strong>ul scoase din buzunar un imens trabuc negru. Servil, Julius<br />
Heide se repezi să-i ofere un foc.<br />
— Unde anume v-aţi părăsit poziţia? îl întrebă generalul pe Bătrân,<br />
desfăcând o hartă pe patul lui Porta.<br />
— Pe lângă Kotluban, Brigadeführer.<br />
— Kotluban, mormăi generalul. 53 de kilometri de aici. Deci,<br />
continuă el făcând nişte însemnări pe hartă, regimentul vostru se afla în<br />
apropierea pădurii Tătarilor, lipit de Volga?<br />
— Întocmai, domnule general. Ţineam de Divizia 16 Panzer ale cărei<br />
poziţii sfârşeau la nord de Kotluban.<br />
— Da, aşa s-ar părea, făcu generalul nu foarte convins. Atunci<br />
explică-mi, te rog, cum aţi reuşit să străbateţi poziţiile regimentului<br />
sovietic de gardă care se afla în faţa voastră? Presupun că ruşii nu v-au<br />
eliberat nişte adeverinţe de „liberă trecere"? Ce pot să deduc decât că<br />
aţi şters-o, abandonându-vă poziţiile?<br />
— Brigadeführer, replică Bătrânul, strângându-şi buzele, din<br />
plutonul pe care-l comand, n-o şterge nimeni. O lăsăm pe seama<br />
domnilor ofiţeri. Singurul care a şters-o, a fost comandantul nostru de<br />
companie, locotenentul Reineger, venit de la divizia 79 infanterie. A<br />
dezertat la ruşi, indicându-le şi poziţiile pe care le ocupam, aşa că...<br />
— Gura! răcni generalul, plesnindu-l pe Bătrânul cu mănuşile.<br />
Turbat de furie, Unterscharführerul se năpusti asupra generalului, cu<br />
o baionetă în mână.<br />
— Ticălosule! răcni el cuprins de un brusc acces de furie.<br />
Cu o rapidă priză de judo, generalul îl expedie la podea. Urmară<br />
două scurte detunături de pistol-mitralieră.<br />
— Mai există şi alţii care s-au săturat de viaţă? întrebă calm generalul.<br />
Să poftească în faţă!<br />
Privirile ne scăpărau de ură, dorinţa de a ucide ne sufoca, dar disciplina<br />
prusacă ne intrase în sânge, eram robii ei; un general e un dumnezeu,<br />
el are dreptul să facă din tine ce vrea.<br />
— Luaţi-vă armele şi calabalâcul! Încolonarea!<br />
Ocupăm poziţii de-a lungul liniei ferate Stalingrad-Pitomnok. O<br />
baterie de tunuri de 88 mm. şi cei trei supravieţuitori ai ei este încorporată,<br />
fără prea multe discuţii, grupului nostru de luptă. Apoi, aşteptăm...
Change language