1969-Hassel-Sven General-SS

triumfau de-acum, eu l-am salvat pe Führer! Tu, de pildă, ai întins-o, la
fel ca şi alţii!
— Ascultă, Ernst, toate astea-s de domeniul trecutului. S-ar putea
să ţi se fi întunecat pentru un moment minţile şi atunci, ai dat mâna cu
Armata. E tot ce ştiu, şi nimic altceva. Din nefericire, ai fost şters din
rândurile Partidului şi, zău, bătrâne, că-mi pare rău.
Se ridică şi-şi potrivi centironul.
— Aştept afară, continuă el. Nu-mi complica situaţia, mie, unui
vechi camarad, şi grăbeşte-te să isprăveşti. De altfel, uită-te aici.
Trase din buzunar un număr din Völkischer Beobachter 8 şi i-l întinse
lui Röhm. Pe prima pagină, ştirea se lăfăia cu litere de-o şchioapă:
„Şeful statului-major SA, Röhm, arestat. Epurarea totală a
formaţiilor SA, conform ordinelor Führerului. Toţi trădătorii trebuie să
piară!"
— Dar bine, şopti Röhm care se făcuse alb ca varul, aţi înnebunit cu
toţii? Ceea ce faceţi e un asasinat!
— Orice politică, dragă Ernst, e o mare curvă. Azi ai picat tu mesa,
dar, cine ştie, mâine s-ar putea să-mi vină şi mie rândul...
Şi spunând acestea, Eicke se răsuci pe călcâie şi ieşi pe coridor
unde ceilalţi doi esesişti discutau aprins despre plăcutele viziuni pe care
le oferă ochiului crama lui Ole. Trecu un sfert de oră fără ca din celulă să
parvină vreun zgomot. Eicke îşi pierdu răbdarea. Smulse din toc propriul
pistol şi deschise uşa cu o lovitură de picior. Röhm nu se clintise. Stătea
în continuare pe laviţă, alături de pistolul lăsat de Eicke.
— Stabschef Ernst Röhm! Scoală-te şi ia poziţia de drepţi!
Respirând sacadat, Röhm se ridică şi se plasă sub fereastră, cu
spatele la perete. Eicke ridică braţul şi ţinti calm prizonierul pe jumătate
dezbrăcat.
— Mein Führer! Mein Führer! murmură Röhm înainte de a se
prăbuşi.
Nu murise încă şi se zvârcolea, în dureri, pe cimentul podelei. Unul
din cei mai puternici oameni ai Germaniei doar cu puţin timp în urmă,
era acum un muribund însângerat într-o sordidă închisoare din München.
Cu faţa împietrită precum o mască cioplită în granit, Eicke îl izbi cu
piciorul.
Ce sentimente îl încercau în clipa asta când aţintise din nou ţeava
pistolului asupra camaradului său de altă dată? Niciunul, dar absolut
niciunul. Lovitura de graţie sfărâmă ţeasta.
Ernst Röhm, şeful statului-major al formaţiunilor SA, cel mai bun
prieten al lui Adolf Hitler şi cel mai redutabil rival al Armatei, a fost
asasinat în acest fel, într-o celulă a închisorii centrale din München, pe
data de 1 iulie 1934, la orele 18 fix. În acelaşi moment, la Postdam se
pregătea un mare banchet, la care Hitler invitase floarea societăţii germane.
Un banchet cum nu se mai văzuse de pe vremea kaiserului
Willhelm al II-lea. Toţi cei poftiţi erau prezenţi şi au toastat îndelung
pentru renaşterea ordinei în Germania şi zdrobirea rebeliunii.
SĂNIILE CU MOTOR
8 Observatorul poporului — organul central de presă al partidului nazist
înfiinţat de Hitler (N.S.D.A.P.).