Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

SORIN ROŞCA
Pasărea dintr-un vis
Aerul în care-am aprins o pasăre
se face trup nemărginit bucuriei;
iubire, fii marea mea
respirată în zbor!
te-ai şi desprins şuviţă
din raza împletită de lebede
a unui basm
şi-n noaptea scrisă cu sfinţenie
pe tainica piele rotitoare a lunii
orizont nemărginit în lumină deschizi
tigrului din sângele meu
împovărat de muguri şi stele;
Eu, cel bun şi nebun,
zidul şi iedera,
eu,
cel flacără şi cel scrum,
unicornul, pădurea,
marea, fecioara şi bourul,
eu,
cel atât de frumos risipindu-mă-n toate,
dinaintea ta, plăpândă zburătoare,
se cuvine să mă închin!
O noapte înainte de toamnă
o făptură albă face semn şi ninge
într-un turn, deasupra unei gări pustii,
îngerul din flori al poeziei
e-ncurcat la nunta unei mori de vânt,
de atâta pace, s-au urnit migdalii
şi-au luat-o razna-n stoluri argintate
tropăind pe ţigla bunului pământ;
EX PONTO Nr. 4, 2011
9