Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
54
de aveam atâta curaj nici eu nu ştiu. trebuie să fi fost inconştienţa celor 6
ani. Altă dată n-aş fi îndrăznit nici măcar să-i întorc vorba. Dar de data asta
eram hotărât să o fac cu orice risc. Corina şi Mihai erau în pat. Mama căuta
de zor în dulap după prosop. Eu m-am dus încetişor lângă el şi am tras cu
putere de pantaloni. Am tras cu atâta năduf că jarteaua de la pantaloni s-a
rupt şi într-o secundă pantalonii erau la glezne. tata cu o mână la ochi, căuta
să se acopere cu cealaltă. În timpul ăsta înjura, înjura... Dacă ar fi pus mâna
pe mine în clipa aceea cred că m-ar fi făcut mici fărâme. Eu m-am speriat
şi m-am ascuns după fusta mamei. tata s-a repezit la mine. Mă speriasem
aşa de tare că nu puteam nici măcar să plâng. Mama însă nu l-a lăsat să mă
lovească. Pe vremea aceea îi mai putea încă sta împotrivă.”
***
De când oprise şoferul motorul în autobuz se făcuse şi mai frig. Lui Relu
îi vâjâiau urechile. Aşteptau de mai bine de două ore.
„oare o să ajung la vreme? Cum or să o îngroape pe vremea asta? Şi
imbecilul ăsta pleacă la drum fără cric... Şi-aşa ajungeam greu că-i drumul
prost dar aşa... Mamă mamă, ce-mi vâjâie urechile... M-a tras curentul...” De
mic avea Relu probleme cu urechile din cauza unei otite netratate. În copilărie
maică-sa îi turna ulei cald în ureche sau îi punea o compresă cu sare. Mâinile
maică-si miroseau mereu a leuştean. Îl mângâia pe creştet apoi pleca să-şi
vadă de treabă. Cam pe-atunci începuse să bea. Relu o găsea deseori în
cramă. El împreună cu sora-sa o cărau în casă opintindu-se: „Repede Corino,
apuc-o de picioare!” De câte ori nu se dusese Corina cu cămăşuţa necălcată
la şcoală. Se întorcea de multe ori plângând.
- De mâine eu nu mă mai duc la şcoală. M-a certat tovarăşa că m-am dus
cu cămaşa necălcată. odată a încercat să şi-o calce singură. A luat jar de la
sobă cum văzuse la maică-sa şi a pus fierul la încins. L-a lăsat însă prea mult
şi şi-a ars cămaşa. Când s-a trezit maică-sa a doua zi şi i-a văzut cămaşa
arsă, i-a ars vreo două perechi de palme.
- Fă vită încălţată, cine te-a pus să pui mâna pe fier? Dobitoacă ce eşti...
cu ce te trimit eu la şcoală acum, ai?
- Stai bre nu mai da. Dacă mata erai beată bre...
- Ce-ai zis fă? Cum eram fă?, îi zicea mama continuând să o lovească.
Ce treabă ai tu fă că beau, ai? Dacă-ţi dau una nu te mai scoli de jos. Mamă,
de ce beai mata mamă”? se întreba Relu.
Corina n-o suferea pe maică-sa. Atâtea suferinţe şi umilinţe îndurase în
anii copilăriei. Copiii râdeau la şcoală de ea. Se măritase repede că să scape
de-acasă. La 17 ani rămăsese gravidă. n-o iertase niciodată pe maică-sa.
Mihai era prea mic ca să-şi mai amintească beţiile maică-si. În copilărie stătea
mai mult pe la Marieta, sora lui taică-său care rămăsese văduvă de tânără
şi n-avea copii.
Ce femeie era mă-ta odată mă... când s-a luat cu tac-tu’. Ce s-a mai certat
cu tac-tu’ mare care nu voia să-l lase să o ia că era săracă.
***
Pe drum nu trecea nici o maşină. Ploua liniştit.
- nea şoferu’, da oare n-o trece nimeni să cerem un cric? vreo Dacie
ceva... chiar nimeni nimeni?