Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

ne întâlneam în sala de lectură
deşi nu mai aveam încredere în cărţi
eram mai frumoşi decât ele
şi ne spuneam, prin aerul deja respirat,
cuvinte cu miresme de iarbă
ascultam marea
strigându-ne pe nume prin pereţi
şi atingeam cu buze amare
hotarul ferestrelor
prin care rochia ta albă
sporea cu un surâs lumina serii
noaptea,
pe când noi mai rătăceam pe alei,
dintr-un enorm Tratat despre Sublim,
ieşeau îngeri-copii,
încercând să imite
îmbrăţişarea de-o clipă a palmelor noastre
şi,
pentru că somnul raţiunii
zămisleşte monştri,
dintre nenumăratele moduri
de a vorbi despre starea de graţie
în cunoştinţă de cauză
– certum est quia impossibile est –
mi s-a sugerat relatarea exactă
drept pentru care,
ştiind că prea multa solemnitate,
în loc de surâs,
poate-aduce pe lume un rânjet,
declar:
o plasă de nervi sunt
la vârsta pe care o merit,
căutând pe cont propriu
cele o mie de gesturi patetice
dintr-un vers genial
se naşte, asemenea mie,
un poem ipocrit –
o sângerândă mănuşă de carne
peste spaima de moarte
8
9
EX PONTO Nr. 4, 2011
19