Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

LIVIU GRĂSOIU
E
comentarii
Memorii atipice în formulă neaşteptată
xistă şi în literatura noastră contemporană (adică aceea publicată după
1950) câţiva piloni de rezistenţă în jurul cărora au roit autori cu merite
mai mari sau mai mici, scriitori de primă mână ori de raftul al doilea. Prin
ei, prin asemenea personalităţi ce acoperă în totalitate termenul, graţie
operei de remarcabil nivel estetic, precum şi staturii morale impunătoare,
susţinând ample mişcări culturale în pofida istoriei mai mereu potrivnice. Dl.
Aurel Rău se înscrie printre aceşti puţini aleşi întru propăşirea imenselor
calităţi cu care Cel de Sus ne-a binecuvântat şi ne-a împovărat totodată.
Depăşind curând pragul celor 80 de ani, dl. Aurel Rău ilustrează tipul de
creator complet, menit nu doar a scrie carte după carte, nu doar a aduce
în limba română lirica unor celebrităţi ale literaturii universale, dar şi de a
veghea la respectarea şi impunerea valorilor naţionale printr-un veritabil
fort cultural numit Steaua. Conducând revista vreme de peste patru decenii
a impus un stil în politica şi publicistica de nuanţă culturală, evitând
excesele, rezistând tentaţiilor amăgitoare, ca şi ameninţărilor deschise ori
voalate. Ardeleanul pur-sânge ştia bine că între Capitala supusă nebuniilor
ideologiei ceauşiste şi Clujul înnobilat de prezenţele fizice până prin 1960
ale lui Blaga, Agârbiceanu (spre a da doar două nume dintr-o serie ilustră)
se aflau şi se află Carpaţii, iar furtunile devastatoare îşi pierd treptat din
intensitate, ca şi vulgaritatea, promovarea prostului gust şi a vorbăriei
goale, emblematice Bucureştiului de azi. Dl. Aurel Rău s-a comportat (şi
continuă să o facă) nu doar ca un soldat conştiincios în slujba jurământului
făcut limbii şi literaturii noastre, ci ca un general iscusit, inspirat, insuflând
curaj şi încredere noilor generaţii. Pe unele le-a format direct, pe altele
prin influenţă indirectă, căci Domnia Sa a făcut realmente şcoală, fără
a avea vreodată un rang universitar. S-a modelat pe sine şi i-a modelat
şi pe alţii, desăvârşindu-se statornic prin frecventarea spiritelor tutelare,
dintre care îi amintesc doar pe L. Blaga şi pe v. voiculescu (posteritatea
lor critică îi datorează de altfel enorm eruditului şi inepuizabilului redactor
şef de la Steaua).
Citindu-i mai mereu cărţile, ştiindu-l parcă dintotdeauna şi pentru
totdeauna la Cluj, nici n-am băgat de seamă că anii au trecut, iar poetul
Ritualurilor a intrat în vârsta când sunt aşteptate, de către cei care l-au
EX PONTO Nr. 4, 2011
111