Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

Soldatul: – Şi ai să treci.
Fotograful-reporter – De ce ţi-e teamă de imagini?
nu pot fi un pericol pentru militari. nu pot ajuta pe nimeni, las pâinea să se
usuce.
vorbesc doar despre apă, despre timp.
Dar tu, tu cum ai ajuns astfel, cum poţi să te hrăneşti cu oase, scai şi
cactuşi?
Soldatul dă din umeri, tace. Apoi îi strigă:
– Păcat. Suava-ţi muzică nu poate fi auzită decât când taci.
Apoi ridică braţul, Fotograful cade:
– vezi că şi tu eşti ca şi ceilalţi refugiaţi? Eşti liber.
Bestiar cu lupi
Undeva pe un câmp, o noapte de decembrie.
Şeful lupilor albi spune :
«Indiferent de strategie, iarna tot la aceeaşi perioadă va reveni.
Din timpul nostru doar efigia pe monezi va rămâne».
În tabăra adversă şeful lupilor roşcaţi se destăinuie locotenenţilor săi:
«Am strâns cu toţii frigul la piept, am băut până şi lacrima».
Capelanul lupilor gri anticipă:
«Unul din lupii roşcaţi va fi lovit, iar sub ninsoare restul trupelor se va
linişti».
Însă numai bătrâna Lupoaică ştie pentru ce se pregătesc, îi aşteaptă noaptea
cea mai curată.
La deşteptare vor fi cu toţii iertaţi.
Adolescentină
trăiam în răsărit de iarbă şi în amurg de lună.
ochiul mi se lovea de Auroră, ochiul se oglindea în miraj.
Din glastre, înghesuite glasuri şi respirări de flori se înălţau împinse de elanul
voluptăţii.
Din calendare alunecau figuri şi bestiare ce se-ntindeau în zare.
Din cer străpuns de-a mea privire se revărsa o aversă de salcie înflorită.
Coleopterele băteau măsura pe xilofoane vechi,
apoi se înţepau trecând prin voalul vieţii mele.
Se auzea vibrând secunda prin gât de efemere.
Întinerisem, trăgeam cu o sfoară-n urma mea peruşi, pătrate curcubeie
şi fluturi uriaşi ce îi preţuiam şi îi sărutam râzând.
EX PONTO Nr. 4, 2011
25