Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
18
în liniştea somnului,
se aud mici cutremure:
chiote, scâncete, şoapte,
dar
niciun cuvânt despre rana fierbinte
care creşte pe cer
şi despre întâmplarea că mai sunt locuit.
văzute de sus,
toate vorbele noastre
se prăbuşesc ca un mal de pământ
în liniştea flămândă a mării
Poezia aceasta
nu poate fi încă văzută.
Ea,
murdară şi-n zdrenţe,
şade cu mâinile trudite în poală
şi cu nasu-n cenuşă,
într-o odăiţă ascunsă sub scări,
aşteptându-şi umilită
rochia minunată de bal
şi condurii cei fără pereche
Într-o zi,
Poezia aceasta
va fi regina voastră din nou.
Există
un duh fermecat al cuvintelor.
Dacă iei cuvântul şi-l mângâi uşor,
duhul său ţi se arată îndată
şi se înalţă la cer:
– Porunceşte, stăpâne!
Există un duh atotputernic
al fiecărui cuvânt, aşa mi s-a spus,
dar mie nu mi s-a arătat niciodată.
Şi,
de aceea,
îmi petrec cu durere
zilele care mi-au mai rămas
Şi,
de aceea,
ghemuit pe sub trepte,
plâng cu faţa la zid
6
7