Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
56
trebuia să ajungă. Unde înainte dormitase într-o detaşare liniştită, aproape
mulţumit că nu ajungea mai repede, acum gândul îi era numai să fie acolo
la timp. S-a ridicat cum a putut dar picioarele nu-l mai ţineau. nu ştia dacă îl
speria mai tare pustiul care-l înconjura sau ceea ce avea să găsească acasă.
Se zărea în depărtare un om cu căruţa care părea că vine spre el. De foame,
frig şi oboseală ochii i se împăienjeniseră astfel că multă vreme până să se
apropie căruţaşul el a avut impresia că imaginea îndepărtată era doar o iluzie
a unui stomac gol. S-a lăsat să cadă din nou la pământ deznădăjduit şi încredinţat
că nu mai putea să-şi continue drumul. Mai erau atâţia kilometri până
în sat iar pe el nu-l mai ţineau picioarele. Căruţaşul opri în dreptul lui.
- Scoală nenicule! Ce-i cu tine acolo jos? grijania mă-tii ai băut aşa-i? Da
le-ai tras bine de nu mai poţi să te ţii pe picioare. tu-vă muma-n c... de beţivi.
În loc să mergeţi la muncă vă îmbataţi ca porcii. n-a.... să viu să te ridic eu
să te duc acas’ la nevastă. Biata muiere habar n-are pe unde umbli. Moşul
coborî anevoie din căruţă şi opintindu-se începu să-l zgâlţâie pe Relu. Aoleo
nu da ochii peste cap băiete. Da parcă nu puţi a rachiu. Moşul îi dădu vreo
două palme. Relu adunându-şi toate forţele se ridică în şezut. Pământul se
învârtea cu el.
- Bre nu-s beat. Mi s-a făcut rău şi am căzut. Dacă nu erai mata cine ştie
dacă mă mai trezeam. Mai e mult până în sat?
- Păi până la Fântâna oilor mai sunt vreo 2 km. Se vede satul.
- Dar până la Măgurele cât mai e?
- ohoo! Păi să tot fie vreo 12-13 km. E departe. Eşti din Măgurele?
- Da bre. trebuie să ajung acolo neapărat în seara asta.
- Apăi la ora asta cam greu nenicule. Mata nu vezi că abia te ţii pe picioare?
Cine te-a pus şi pe mata să pleci la drum la ora asta târzie dacă ştiai că
eşti bolnav?
- nevoia bre. Auzi bre cât mă costă să mă duci şi pe mine până la Măgurele?
- La ora asta caii sunt obosiţi. nu mai poate să bată atâta cale.
- Bre îţi dau cât vrei. Sunt disperat. trebuie să ajung neapărat în sat. nu
nu mă lăsa în pustiul ăsta.
- Bre caii nu mai poate să meargă atâta drum. E prea departe. Mai bine
vino la mine să te hodineşti şi ti-oi duce mâine pe lumină.
- nu bre. o să merg singur mai departe.
- Măi băiete nu eşti întreg. tu nu vezi că nu eşti în stare să mergi? Unde
te duci tu acuma noaptea?
- M-oi descurca eu bre. trebuie să ajung la priveghiul mamei. Moarta nu
m-aşteaptă pe mine. hai rămâi sănătos.
Moşul n-a mai zis nimic. „Săracu’ nu-i sănătos la cap. Mai bine să-mi
văd de bătrâneţile mele şi să nu mă încurc cu nebuni din ăştia care umbla
noaptea pe câmpuri.”
„o să mă odihnesc un ceas două până îmi mai revin după care îmi continui
drumul.
Moşul stătea în cumpene. nu s-a îndurat să plece cu toate că animalele
erau din cale afară de obosite.
- Bre dacă-i aşa te-oi duce eu. o mamă are omul. Ca mâine îmi vine şi mie
rândul şi ştiu c-aş vrea să-mi steie copiii la căpătâi. Da o să mergem numai
la pas că-s rupte animalele. nu ştiu când om ajunge.
- Să fii sănătos, bre. Mergem cât trebuie de încet.