Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
114
cronica literară
NICOLAE ROTUND
De la Cara-Su (I. Valerian) la
Medgidia, oraşul de apoi (Cristian Teodorescu)
D
e la „capitala care ucide” la „târgul provincial” – locul unde nu se întâmplă
nimic, cam cum suna titlul unui roman al lui Sadoveanu din 1933, - oraşul,
spre care se îndreaptă atenţia prozei noastre la apelul lovinescian, devine
personaj de literatură. Provincia, spaţiu al veleitarului şi al inadaptabilului,
îşi aştepta romancierul, fiindcă singurul capabil să-i releve potenţile este
romanul. În Jurnal de roman Mihail Sebastian nota: „Romanul cu cadre
largi, cuprinzătorul repertoriu al acestor personaje neutilizate, aşteaptă. Dar
mai ales aşteaptă să fie scrisă drama provinciei. Provincia este creatoare de
tipuri. Centrul mare şi agitat, capitala de ţară distruge prin mişcare şi mulţime
valoarea gestului şi expresivitatea lui. Pe uliţele depărtate ale târgului oamenii
gesticulează.”
Din interesul mai nou al romancierilor pentru mediul citadin, ţinutul mai
exotic, oarecum, al Dobrogei nu putea fi evitat. Constanţa, ca principalul
centru urban al zonei, a fost favorizată şi în perioada interbelică şi, mai ales,
în aceea postbelică. Amintesc, în trecere, Hotel Maidan (1936) de Stoian
gh. tudor, prezenţă discretă şi datorită morţii sale la 30 de ani, pe frontul de
est, Blocada (1947) de Pavel Chihaia, cel atât de nedreptăţit de soartă în
privinţa literaturii, Carnaval la Constanţa (1978) de Ion Coja, ce impune un
constructor sigur în întreprinderea sa novatoare de ansamblu, Vară nebună
cu bărci albastre (1983) de excelentul romancier Constantin novac, Calea
pescăruşilor (2002) de Constantin Cioroiu, prozator de mari şi reale disponibilităţi
care reconstituie imaginea periferiei constănţene în perioada de după
război, pe timpul ocupaţiei ruseşti…
Medgidia, oraşul cu denumire turcească, aflat la 40 de km distanţă de
Constanţa în direcţia Bucureşti, este un spaţiu cu prerogative ce revin circumstanţilor
(personajelor secundare), cum ar spune teoreticianul L. tesnièré,
dacă nu actanţilor (personajelor principale), în accepţia aceluiaşi – poziţie
pe care o preferăm în cazul ambelor romane: Cara-Su (1935) de I. valerian
şi Medgidia, oraşul de apoi (2009) de Cristian teodorescu. Se cuvine să
acordăm atenţie câtorva dintre mărcile paratextuale. I.valerian (1895-1980)
este de origine moldovean, din Iveşti, judeţul galaţi şi este pseudonimul lui
valerian Ionescu. Este rănit în luptele de la Mărăşeşti, îngrijit, apoi, de vasile
voiculescu, acesta deschizându-i interesul pentru literatură. Deşi ofiţer de