Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
194
Împăratului Frederich al III-lea. Renovarea dintre 1894 şi 1905 a fost realizată
de familia suverană hohenzollern, Catedrala fiind aleasă şi ca loc de
îngropăciune al membrilor acesteia. Modelul Catedralei este cel al Bisericii
Sfântul Petru din Roma.
În octombrie, când în Berlin se desfăşoară Festivalul luminii, Catedrala
este unul din monumentele viu luminate, timp de două săptămâni. Există un
joc de lumini pe întreaga clădire şi pe turle. Am stat în admiraţie pe podul ce
trecea peste Spree, plimbând privirea din josul apei pe unde treceau vapoare
şi bărci de agrement, către silueta bisericii împărăteşti şi mai departe spre
turnul televiziunii din Alexander Platz, înalt de 365 m. vechi şi nou convieţuiesc.
În turn am urcat în prima mea călătorie. Imaginile trecutei mele călătorii
se estompau în faţa prezentului copleşitor.
Poate că e şi un sentiment al libertăţii de a alege, dacă mă gândesc că în
1987 cu greu am obţinut aprobarea de a pleca din ţară şi că un fel de teamă
ascunsă pusese stăpânire pe mine. Acum nu aveam nici ghid care să ne dirijeze
sau să ne măsoare timpul. Beneficiam de o sumară hartă a Berlinului
pe care mi-a întins-o un tânăr ce făcea reclama unui restaurant „Romiosini” şi
erau trasate şi alte obiective şi drumuri ce chemau. În spaţiul în care ne aflam
erau o concentrare de istorie, de artă monumentală imortalizată în construcţii
de biserici, de clădiri cu funcţionalităţi diferite, aparţinând unor epoci diferite,
de cultură şi formele ei multiple, de frumos şi graţie, de energie pozitivă, dacă
vrem să aplicăm concepte contemporane.
Din întâmplare, căutând un loc unde Ionuţ vroia să schimbe nişte bani,
era duminică şi băncile erau închise, am ajuns în gara Centrală a oraşului,
în noul Cartier guvernamental din jurul Reichstagului, acolo unde se află şi
noua Cancelarie a germaniei. Construcţia gării are tot felul de utilităţi şi se
ridică deasupra liniilor ferate spre care poţi privi de sus, te poţi odihni pe
băncile aflate la îndemână, te poţi răcori cu o îngheţată, un suc sau chiar o
bere. L-am aşteptat pe Ionuţ până a găsit un birou de schimb, pe o bancă, şi
apoi ne-am continuat drumul.
obosisem puţin, mă deranjau, din cauza căldurii prea mari, bascheţii şi
şosetele ce dădeau să mă roadă, dar nu vroiam să nu profităm de o zi plină
într-un oraş european de lăudat. E inutil aproape să spun că între toate frumuseţile
receptate de noi erau plasate şi magazinele elegante şi scumpe:
Berlin Story, galeries Lafayette, de exemplu, restaurante şi cafenele, grădini
de vară, magazine cu suveniruri de toate felurile în care voi intra în zilele ce
urmează. Am deschis uşa unui restaurant ca să ne adunăm sufletul. Liniştea şi
răcoarea ne-au aşezat la o masă discretă, nu era aproape nimeni, ni s-a adus
o bere berlineză, turnată din sticlă în pahare-halbe, am băut pe nerăsuflate
jumătate de pahar şi viaţa devenea mai calmă, căldura mai suportabilă şi noi
aproape gata s-o luăm din nou la picior. Pentru că aveam să revenim, nu neam
luat nici o amintire de duminică. De fapt aceleşai vederi, aceleaşi obiecte
se găseau în toate magazinele aliniate pe străzile din apropierea hotelului.
Am făcut cale-ntoarsă, trecând prin Brandenburg tor, către Berlinul de vest
pe alte drumuri, poate chiar mai drepte, cu popasuri, căci oboseala dădea
semne. Am mers pe tiergarten str. de-a lungul parcului, până la intersecţia
în unghi drept ce duce la Statuia victoriei. Aveam să trecem un pod peste
o deviaţie a râului havel, râu ce străbate Berlinul de la nord la sud până se
varsă în Elba, dar, care, aici, în mijlocul oraşului, în parcul cel mare, formează
o salbă de lacuri dând posibilitatea să se practice diferite sporturi. Înainte să
trecem podul, printr-o spărtură, căci parcul era închis, am intrat să stăm pe o