Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
98
realitate este o consecinţă, probabil, a trăirii pe alt plan. El nu înţelege atitudinea,
nici reacţiile celor din jur, iar vorbele şi acţiunile lui produc două tragedii:
sinuciderea Liviei şi a Laurei. Mama, Emy Bolivar, vrea să-l consoleze pentru
a-l ajuta să depăşească aceste momente, orientându-l spre profesie.
Când fiul îşi găseşte mama împreună cu doctorul Mareş, care-i face curte
de mulţi ani, Igor, labil sufleteşte, cu lumea lui interioară fragilă prăbuşinduse
sub şocul descoperirii, o sugrumă. Complex oedipian, implicaţii freudiste,
ereditate încărcată, totul se amestecă tulbure în această piesă schiţată şi în
care urmăreşte, parcă, nu veridicitatea estetică, ci senzaţionalul.
Insistenţa pe ideea cabotinajului ar putea sugera o spaimă a autorului însuşi.
Spiritul cabotin este echivalat cu falsul, minciuna, masca, imitaţia, îndepărtarea
de real, de viaţă. Ceea ce caută Igor pare a fi adevărul, sensul vieţii. E, însă, prea
egoist pentru a fi atent şi la adevărul celuilalt, iar această inadecvare produce
consecinţe nefaste – moartea celor două femei, Livia şi Laura.
Personajele pe care le creează – Poetul, Aviatorul, Marinarul, Doctorul,
Zburătorul din În marginea vieţii, Alimănescu din Asta-i ciudat!... par aceleaşi,
reduse la numitorul comun al cabotinismului. Erotica stă şi ea, de aceea, sub
semnul cabotinajului. Preferinţa pentru nefericire evidenţiază o predispoziţie
pentru mahala şi melodramă. Bărbaţii îndrăgostiţi din piesele sale sunt o caricatură
a lui Don Juan. Igor Bilovar este un astfel de Don Juan cu predispoziţii
caricat metafizice, după cum Domnul Excentric din Asta-i ciudat!... este un
Don Juan „teoretic”. Poetul este un amestec bizar de Don Juan, Faust în
aceeaşi pastă caricaturală.
Dramaturgia lui Miron Radu Paraschivescu evidenţiază un spirit de histrion
cu o plăcere enormă de a se juca pe sine, de a-şi materializa scenic obsesiile,
confuziile, cu un talent tehnic de a imagina scenografic şi regizoral şi o
inadaptare dramaturgică de a crea viaţă, personaje vii şi viabile estetic.
1. Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, 4, Editura Minerva, Bucureşti, 1975;
2. volumul III – Drumuri şi răspântii. Bâlci la Râureni; volumul Iv: Teatru;
3. Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, 4, Editura Minerva, Bucureşti, 1975, p. 5;
4. Teatrul, nr.8, august 1973;
5. apud, george Zarafu, Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, 4, Editura Minerva, Bucureşti,
1975, p. 5;
6. Idem;
7. Idem;
8. Miron Radu Paraschivescu, op.cit., p.7;
9. Idem;
10. Idem;
11. Miron Radu Paraschivescu, op.cit., p. 8;
12. Idem;
13. Ibidem;
14. Idem, p. 8;
15. Idem;
16. Ibidem;
17. Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, 4, p. 178;
18. Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, 4, p. 10;
19. Hamlet al meu în Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, 4, pp. 177-178;
20. Idem, p. 178;
21. Idem, p. 180;
22. Idem, p. 199;
23. Idem, p. 214;
24. Idem, pp. 194-195;
25. Idem, p. 189;
26. Idem, p. 199.