Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
28
Vânt solar
Furtună era în gândul meu. Uitarea se prelingea pe câmp ca fulg de in topit.
Alunecam cu fraţii mei, giganţi ce se îndoiau înlocuind o eră cu o alta.
Furtună era în gândul meu. Locuitori şi peisaje se dizolvau în fluxul lui gustar.
În bolta cu frunzele de smalţ aprins, tineri treceau pe cai trasând brazde din
cuarţ şi lanuri din cristal. În urmă, se-auzea scrâşnitul uşilor de bronz şi coasta
îmi era împunsă de biciul nerăbdării. Un vânt solar mă îndemna.
Furtună e în gândul meu. Destin secret se proiectează în spaţiu, prin razele
purtând destine opuse: fotonii fericirii, leptoni de dor, protonii de speranţe, pe
enorme păpădii aeriene, îşi desfăşoară sensul efemer.
Dorinţă, aşteptare, amăgire, particule purtând misterele iubirii se revarsă, şi-n
jur incandescenţă radiază încă. Prinse vor fi în câmpuri unde se-ntredeschid
lăstari. tulpina le vor traversa şi vor cădea din rădăcina lor pe coama unei
alte lumi.
Doar un instrument
Soarele tocmai sărise într-un cazan de aramă. Plenitudinea se hrănea din
efemer. Prezentul, respiră prin mine ca printr-un alai de albine.
o fracţiune dintr-un acum mai mare ce îşi consumă firul de entităţi abstracte
printr-o mişcare încetinită îşi încheagă ceara alcătuind o intimitate.
Eu.
Un ritm interior amestecând uitare şi obişnuinţă pulsează-n noapte luându-mi
inima drept instrumentul său.