Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

***
- Bre, ceva pute aici şi pute rău.
- Ce vorbă-i asta măi băiete? Abia am dus-o pe mămic’ta şi tu începi
scandalu’?
- Păi asta-i bre. De ce aţi dus-o aşa de repede? De ce nu m-aţi aşteptat
şi pe mine? Ştiaţi că sunt pe drum. voi aţi şi îngropat-o repede.
- Păi am îngropat-o băiete că aşa a fost voia ei. Zicea mereu sărmana că
o să moară înaintea mea. „Fă Marieto, îmi zicea, dacă e şi-oi muri înaintea ta
să nu mă ţineţi fă după obicei trei zile cum se ţine. Să mă îngropaţi degrabă.
Care are milă de mine să aivă acuma cât sunt în viaţă. Degeaba s-o prăpădi
de dorul meu după ce n-oi mai fi.” Aşa mi-a zis ea. Şi Corina zicea că dăcă
nu veniseşi până atunci însemnează că nu mai vii. titi te-a aşteptat câteva
ceasuri bune. A crezut că nu mai vine autobuzul.
- Bre asta n-o înghit odat’ cu capul. Cum să nu vin să o văd pe mama
pentru ultima oară? Autobuzul a făcut pană pe drum şi şoferul n-a putut să
schimbe roata că n-a avut cric. Am aşteptat câteva ore bune să vină cursa
cealaltă care avea ce-i trebuie ca să schimbe roata. n-aveam decât să vin pe
jos însă era prea departe. n-aş fi ajuns mai repede. n-a trecut nicio maşină cât
am aşteptat. Ca un făcut. Dacă ştiam că se întâmplă aşa, plăteam pe cineva
să mă aducă până în sat. Aici e ceva putred. Mie să-mi spui adevărul. De
ce moarta nu fusese ţinută în casă trei zile după obicei? Mătuşă-sa spusese
numai baliverne. Cum să nu vrea să rămână trei zile să poată să-şi ia şi copiii
rămas bun aşa cum se cuvine.” Asta-i bună. Asta n-o cred.
Soră-sa, Corina, o ponegrea şi acum pe mamă-sa. Corina credea că
femeia cât trăieşte trebuie să slujească bărbatului şi să se supună lui. Dacă
bărbatul îşi petrecea opt zile din şapte la birt şi nopţile la vecină ori prin bălării
cu vreo muiere fără să-i pese dacă nevasta are ce pune pe masă la copii, era
vina femeii că nu ştie să-şi ţină bărbatul lângă ea. Şi dacă bărbatului duhnind
a poşircă îi venea să-şi ia nevasta drept sac de mălai şi să o târască prin
toată curtea, femeia trebuia să îndure fără să cârtească puterea omului ei.
nu-i bai, mai protesta şi ea, între două scaltoace, mai striga câte-un „du-te
dracului de tâmpit stricatule...” dar nu după mult timp îşi uita oful, bărbatul se
trezea din beţie şi toate erau iar bune şi frumoase.
Corina îşi dispreţuia mama şi pentru că nu ştiuse „să-şi ţină bărbatul
lângă ea.” Dacă taică-său o bătea foarte bine... înseamnă că o merita. De ce
iese din cuvântul bărbatului, de ce se ia în gură cu el, de ce bea, de ce n-are
grijă de casă... aşa-i trebuie.” Dar acum nici măcar Corina nu mai venea pe
la taică-său. Şi visul ăsta... E ceva aici... Relu o scruta pe mătuşă-sa cu o
privire piezişă. o apucă de mâini.
- Bre tanti, am visat ceva aseară.
- Păi parcă ziceai că n-ai dormit decât spre dimineaţă.
- Spre dimineaţă bre... am visat ceva ce m-a cutremurat. Şi m-am sculat
lac de sudoare. Inima-mi bătea să-mi sară din piept.
- Ce-ai visat?
- Se făcea o lumină ce părea să vină din cer. De nu ştiu unde, a apărut
mămica îmbrăcată cu vesta ei cea bună pe care şi-o punea şi ea când se
ducea la biserică şi cu baticul ăla grena pe care i-l trimisesem eu mai demult.
o vedeam ca şi cum aş fi privit printr-un binoclu la mare depărtare. La început
abia o zăream apoi venea din ce în ce mai aproape până când la un moment
dat am avut impresia că-i simt răsuflarea pe faţă. Am strigat la ea o dată, de
EX PONTO Nr. 4, 2011
57