Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
136
... Mai m-am găsit, spre bătrâneţe, şi în Don Quijote, adică visând şi ,,bătându-mă
cu morile de vânt”, pe care însă nu le-am învins!
În paginile cărţii ,,Iarba albă”, vă prezentaţi drept un om ,,ironic,
sceptic, contradictoriu, nesociabil, melancolic, blând, timid dar şi violent,
răbdător, fantezist, inteligent, trist până la disperare, mizantrop, cinic.
Nu sunt ipocrit.”. Consideraţi că aceste cuvinte vă mai definesc? S-a
schimbat ceva între timp? De ce?
Când am scris aceste cuvinte, în textul numit ,,Autoportret”, era în anul
1976. Eram încă tânăr, aveam poftă lacomă de scris, doream să devin un
nume cunoscut.
Menţin cele scrise atunci, dar mă simt obligat să aduc (şi) unele argumente
nuanţate, fiindcă au trecut 34 de ani şi viaţa cu care lupt m-a solicitat
la maximum. Aşa se explică faptul că ironia (atunci blândă – şi cu o doză de
venin neletal) s-a metamorfozat în ură faţă de orice îngrădire a libertăţii, şi
împotriva minciunii şi a cinismului grosier, adorat de mulţi semeni, mai ales
în ultimii 20 de ani. totodată am constatat (pe parcurs) că scepticismul meu
a atins cota maximă deoarece societatea în care trăim a avut grijă să-l alimenteze
continuu. Am câştigat, în schimb, mai multă înţelegere pentru cei
aflaţi în suferinţă şi care nu se pot apăra!
O ultimă întrebare, aş mai avea, dar înainte de a v-o adresa, aş dori să
vă mulţumesc pentru amabilitate. La ce lucraţi în această perioadă?
Pentru a evita – măcar în parte – previzibilul şi banalul, te rog să-mi dai
voie să-mi fac (din nou!) o autoprezentare pentru ,,satisfacţia” unor critici
cârcotaşi şi lipsiţi de coloană vertebrală morală.
Deci: ,,Eu voi rămâne ceea ce am fost:/ o flacără intensă,/ care nu şi-a
căutat adăpost/ dincolo de câmpul de luptă;/ laser ce arde/ mâinilor celor
ce-ar pune/ sârmă ghimpată-n jurul/ sufletelor noastre;/ celor ce-aduc veninul/
şi-l varsă-n venele inocenţilor;/ celor ce maculează Cuvântul – / la simplă
atingere!”
La ce lucrez? La ora când vorbim pleacă spre tipar cartea de poeme
Relieful Ţipătului. Sânt pregătite pentru următorii ani manuscrisele care se
numesc Strigându-i timpului, Mesajul Trandafirului – o selecţie bilingvă româno-italiană,
dar şi o carte (s-o numim aşa) de publicistică sub titlul Amintiri din
epoca de piatră. Dacă voi fi sănătos, şi timpul fizic va mai avea răbdare cu
mine, sper să le văd (pe toate) înnobilate de litera tipărită.
Interviu realizat de
nAStASIA SAVIn