Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
138
în timpul procesului, publică textul intitulat „Duşmanilor nicio cruţare”, inspirat
de lectura Scânteii:
„În mână ţin ziarul acesta de preţ/ În el - două lucruri faţă-n faţă/ Ţi-arată
o pagină drumul semeţ/ Iar cealaltă ura te-nvaţă. // Pe-o pagină tovarăşul
Dej/ Despre câte-am făcut şi vom face,/ Despre aprigul iureş de aprigi viteji/
Despre muncă în tihnă şi-n pace// Pe cealaltă pagină: noul proces/ Procesul
duşmanilor vieţii/ Ei viaţa au vrut s-o oprească din mers/ Zăgaz au voit tinereţii”
etc.....
nu putem încheia restituirile din Paul Diaconescu fără a reproduce o strofă
absolut memorabilă, din poezia Tinereţe - 6.11.1952: „Dar poţi numi pe cineva
bătrân/ Când poartă în el lumina primăverii/ Când din sămânţă creşte ‘naltul
spic/ Şi în aprilie înfloreşte merii?!”
Interesul clasei muncitoare pentru fenomenul literar - desigur, pentru
literatura nouă, ţâşnită din cântarea efervescentei activităţi de pe şantiere -
este stimulat şi de recenzii precum cea la volumul Pe unde trece Canalul
de Petre Solomon, volum în care figurează, între altele, poemele Metoda
sovietică, Brigadierul Titirig şi Cântec pentru Caracâz, toate, fireşte cu caracter
mobilizator.
Încheiem capitolul cu două versuri dint-un poem omagial dedicat de
nikolai tihonov genialului: „Îmi vorbi: Priveşte, iată-l, drag ni-i Stalin tuturor/
El popoarelor e tatăl, tată şi îndrumător.” Calitatea traducerii e certificată de
semnătura lui Eugen Jebeleanu. nu peste multă vreme subiectul omagiului
avea să-l reîntâlnească pe Lenin în mausoleu. Apărut sub genericul „trăiască
I.v. Stalin, părintele şi dascălul iubit al omenirii muncitoare” în ziua când al
patrulea Corifeu al marxist-leninismului împlinea 73 de ani, poemul lui tihonov
a fost urmat de evenimente în serie: moartea Părintelui, moartea ziarului şi,
după câteva săptămâni de haos şi buimăceală, închiderea sinistrului şanţ
transdobrogean.
Pe fondul mâhnirii exprimate de reprezentanţii partidului şi sindicatelor,
dar şi al deciziei de a continua opera de construire a socialismului învingând
tristeţea căci - cităm „Stalin e viu prin noi înşine”, sectoarele 23 August şi nr.
11 primesc vizita unui grup de scriitori - ultima. Musafirii, anume veronica
Porumbacu, recent distinsă cu Premiul de Stat, Mihu Dragomir şi Dumitru
Ignea participă la însufleţite dezbateri, printre altele discutându-se nuvela
Bătălie 24 de ore pe zi.
În acest timp, într-un univers paralel, în cuprinsul uneia dintre insulele
arhipelagului aproape mitic de care vorbeşte Soljeniţân, insulă situată în
imediata apropiere a lumii care se făcea că-l plânge pe Stalin, dar despărţită
de această lume prin ziduri de nestrăpuns, se plămădea o altfel de poezie.
Mai exact - se plămădea Poezie cu majusculă. Cine dintre cei care au cunoscut
existenţa de zek n-a ascultat versurile: „... Aprinşi sub biciul vântului
fierbinte,/ bolnavi şi goi pe ger şi pe ninsoare,/ am presărat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dunăre şi Mare.// trudind flămânzi de cântec şi de pâine/
înjurături şi pumni ne-au fost răsplata/ să facem drum vapoarelor de mâine/
am spintecat Dobrogea cu lopata.// Istoria, ce curge-acum întoarsă/ va ţine
minte şi-ntre foi va strânge/ acest cumplit Danubiu care varsă/ pe trei guri
apă şi pe-a patra sânge.”
Adăugăm acestui fragment din Canalul, poate cea mai cunoscută dintre
poeziile „scrise” de Andrei Ciurunga, alias Robert Cahuleanu, alias Robică
Eisenbraun zis „Şoarecele - înger”, câteva versuri din,Marş forţat: „Cei care-au
trecut pe-aici/ duc şi-n vis pe sub ploape/ ordinul cu şfichi de bici:/