Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

CRISTIANA ESO
Bestiar cu maimuţe
Bellaque matribus detestata
În Afganistan există o specie de maimuţe protejată de lege. nimeni nu le
poate atinge.
obraznice, ele intră peste tot şi mănâncă tot ce găsesc. Fiecare om descoperă
câte una în casă.
Ele umblă libere şi defecă pe paturi, pe nisipul fin, pe suferinţe infime. Mamele,
surorile, soţiile, fetişcanele înfăşurate ca nişte momii în linţolii negre le privesc
neputincioase în faţa caselor. Câteva dintre ele umblă bezmetice urmate de
bufoneriile maimuţelor.
În fiecare noapte fii iubiţi se trezesc însetaţi, fără să poată părăsi acea cazarmă,
în timp ce dincolo de şirul de munţi bătrânele psalmodiază cu mătănii în mână.
Un grăunte de nisip se înfrăţeşte cu o rugăciune:
«Suferinţele noastre toate cât de mărunte, unite, ar topi nisipul, ar opri oricare
glonţ!»
Pe cât ele se roagă, pe atât maimuţele ţipă agitate. Ele lovesc femeile aplecate
peste nisip şi vin să lingă lacrimile lor împietrite. niciuna nu poate accepta că
rotundul nu străpunge şi că pătratul nu se poate rostogoli. Încet, încet ele se
împietresc în închisoarea lor de lână grea.
nu mai era nevoie de nici un paznic, de nici o turelă, de nici o mitralieră. Deasupra
nici o acvilă nu mai brăzda monotonia cerului. Doar tăcere şi nisip cu mult
soare. Încet, încet peisajul se topea. Roci negre de bazalt cu falduri bâtând în
briză pătau dunele de nisip. Maimuţele dansau în soare printre ele.
De sute de ani, pe acea întindere transformată în sticlă, dincolo de şirul de
munţi unde băieţii îşi spălau dimineaţa pragul, statui de cărbune par a-şi
spune rugăciunea.
Bestiar cu cai
Pe un plan astral necunoscut un anonim a murit. Era un crescător de cai.
S-a luptat cu el însuşi şi de el însuşi învins, căzu din şa în real.
EX PONTO Nr. 4, 2011
23