Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

IOAn FlORIn StAncIU
EX PONTO Nr.4, 2011
14
Starea de graţie
Cuvântul Dintâi,
Cuvântul-de-Foc-şi-tată-al-Cuvintelor-Lumii,
s-a deschis deodată în bezna de-atunci
şi s-a împrăştiat pretutindeni pe Sine
într-o mie de milioane de mii de cuvinte de foc,
întrupări luminoase ale Sfântului Duh pe pământ,
care, iată, mai sunt şi acum printre noi,
ca să dea mărturie şi nume despre cele ce încă n-au chip.
Ai văzut vreodată cum stă rândunica sfiită
în bezna de-o palmă a cuibului său?
Află atunci că ochii ei tremurând ca două lacrimi de ger
care abia mai clipesc înspre zorii de zi
sunt numai două dintre scânteile-acelea smerite,
rămase din Cuvântul Dintâi.
La fel cum
o boabă oarecare de grâu, îngropată de-a valma
într-o brazdă de lut de pe cealaltă faţă a lumii,
este şi ea,
un cuvânt din Cuvânt,
Iar
degetul care atinge sfios celălalt deget,
ca două aripi fragile de crin,
au fost, oameni buni, la-nceput, doar două cuvinte-scântei
din Cuvântul-de-Foc.
Drept pentru care,
Într-una dintre multele primăveri
care încă n-au venit printre noi,
Cuvintele de la Facerea Lumii
vor zbura încă o dată, murmurând din petală-n petală
şi se vor numi din nou Simfonia a IX-a
sau Oda-Bucuriei-de-A-Fi
1