Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

sau Cântarea-Cântărilor-reîntoarsă-din-cer,
după cum ţi se va părea ţie mai bine.
Pentru că,
iată,
chiar acum, când vorbesc despre ele,
câteva dintre vorbele-acelea
cu cocuri de fum şi chimonouri din abur lillá
petrec împreună la ceremonia florală
într-un templu din suflete de cireşi înfloriţi
şi din străluminare de jad,
care, la alt capăt al lumii,
abia mai pluteşte, rotit în eter,
printre lujeri din mătasă topită
şi lotuşi-din-argint-volatil
Iar,
dacă, cu mâna pe suflet,
vă spun
că o Coloană-Fără-Sfârşit
se înalţă, de-un secol-încoace,
pe tălpile unor Cuvinte-Dintâi,
veţi spune că n-am nicio dovadă,
dar chiar existenţa mea pe pământ e destulă dovadă
ca şi faptul că, iată, am îndrăznit
să scriu un poem făurit pe jumătate, aproape,
din acele Cuvinte-lumină-dintâi.
Nu mai vorbesc,
Nu mai scriu,
Stau pe un scaun de piatră
cu buzele strânse şi tac.
Cu palmele încrucişate pe piept,
nu mai îndrăznesc niciun semn.
totuşi,
în sihăstria mea de aici,
am căutat disperat toate
cuvintele care să-ţi semene,
fără să le fi găsit vreodată aievea,
Am căutat totuşi mereu
două cuvinte care să se asemene ochilor tăi fericiţi
sau
zece cuvinte perfecte pentru fiecare deget al tău
care îmbrăţişează şi mângâie floarea
2
EX PONTO Nr. 4, 2011
15