Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
144
probabil către un public fără prejudecăţi, însă pică în vulgaritate, poate şi
din cauza unei traduceri nefericite) şi în acest ultim roman, epicul este suveran.
Istoria povestită se derulează pe două culoare paralele: istoria unei
criminale profesioniste, Aomame care, angajată să-l execute pe liderul unei
secte religioase, Pionierii, va avea revelaţia unei alte lumi în care începuse
să păşească treptat şi istoria unui profesor de matematică, tengo, scriitor în
devenire care este solicitat de redactorul unei edituri să cizeleze romanul,
în aparenţă fantastic, în fapt autobiografic, al lui fete de şaptesprezece ani,
Fukaeri, chiar fiica mai sus menţionatului lider sectant. Poveştile spuse sunt,
ca de obicei la Murakami, extrem de complicate, iar personajele se leagă între
ele prin mii de fire nevăzute, se cheamă şi se regăsesc împlinindu-şi destinul
pentru care s-au născut, un destin ce rezonează în permanenţă cu un dincolo
rezervat doar iniţiaţilor, spre deliciul iubitorilor de happy end şi de misticisme
contemporane. niciunul dintre personaje nu se poate sustrage sorţii. nici că
ar încerca acest lucru. Ele acceptă drumul trasat, iniţial căutând explicaţii
raţionale, apoi abandonându-se fatal unui destin care nu poate fi schimbat.
Fără regrete. Aşadar, într-o seducătoare manieră mioritico-niponă (dat fiindcă,
se ştie, fatalismul şi predestinarea sunt sporturi naţionale din moşi strămoşi),
ceea ce este scris să se întâmple, se-ntâmplă, iar scriitura lui Murakami nu
pregetă să încânte şi pe cel mai fervent susţinător al realului pur. Astfel că,
după reţeta verificată şi în alte romane ca Pădurea norvegiană, Iubita mea,
Sputnik sau Cronica păsării arc, trecutul celor două personaje cheie, Aomame
şi tengo, foşti colegi de şcoală, ambii stigmatizaţi din cauza părinţilor, face
punte peste timp şi îi aduce împreună, legându-le destinul de acela al sectei
Pionierii, condusă de fostul profesor Fukada, tatăl lui Fukaeri, adolescenta
dislexică şi aproape autistă care dictează sub forma unui poveşti brute, fără
pretenţii literare, experienţa ei cu oamenii mici, (reprezentanţii unei alte lumi
care vin cu un mesaj abscons pentru lumea aceasta), experienţă derulată
şi sedimentată undeva în munţi, în comunitatea agrară în care trăise, adică
falasterul creat de propriul tată.
Corp conceptual, mater şi filia, perceptor- receptor, oamenii mici, secte
şi facţiuni de secte, ucigaşi sentimentali şi profesori cu aspiraţii scriitoriceşti,
adolescente ciudate, venite, parcă, de pe alte tărâmuri, o Japonie contemporană,
cu toată faţa întoarsă spre occident, în care, straniu, mişună creaturi
la graniţa dintre uman şi bestial, doamne ale dreptăţii precum cea care o angajează
pe Aomame să ucidă, legături amoroase pasagere, dar şi o poveste
de dragoste începută inconştient în copilărie şi continuată într-o altă lume,
mai presus de viaţă şi moarte, iar spre toate acestea privesc două luni. Una
galbenă şi una verde. Iată ingredientele unui roman de succes, baroc, înfloritor,
superficial, cu trama poliţistă, cu pasaje secrete şi mistere neelucidate,
un roman actual, în antrenantul stil haruki Murakami dintotdeauna, un roman
cu plajă largă de adresabilitate.