Nr. 4 (33) anul IX / octombrie-decembrie 2011 - ROMDIDAC

EX PONTO Nr.4, 2011
16
Apoi,
cinci cuvinte de aur
pentru palma ta aurie care încă mă cheamă de dincolo
Pot să fac ce vreau eu cu o mână de vorbe,
pot să aduc miracolul din nou printre voi
Sau pot să-mi ascund toate gândurile
Pot să aleg cuvântul foc, dacă vreau,
dar, dacă-l spun, veţi muri
Iată,
acum, am ales cuvântul copac, iar el
se umple cu frunze proaspete, cu păsări mărunte, cu ochi
şi freamătă fericit în prima ploaie de vară
Ieri,
am spus cuvântul atât
şi întreaga mea lume
a pierit deîndată în pustietăţile sure ale cerurilor
Iar acum mă aşez din nou
în faţa colii de scris
sub care
se deschide gura fără început şi fără sfârşit a abisului
nu trebuie să stai în mâini ca să citeşti
ce-am scris eu aici,
dar nici nu poţi să stai tolănit în fotoliu,
ca la filmul de sâmbătă seara,
pentru că,
aici,
se vorbeşte cu crini,
şi se scrie cu săbii
pentru că
aici,
ora-i de ieri
şi ziua-i din celălalt veac,
când rugurile încă aprinse ale Evului Mediu
mai pâlpâiau peste
florile de purpură ale gloriei,
în vreme ce
pleoapele tale fragile se închideau străveziu
peste nufărul negru-al răbdării de-a fi
şi în vreme ce,
locuitorii din sânge
sărbătoreau prea zgomotos
3
4