1985 Sven Hassel Comisarul

_ Atunci n-ai decât să râzi, propune Porta. (Hohoteşte cu noftâ ) Tocmai pentru asta ne şi ducem la Siegessăule,
ca să ne distrăm puţin. Eu şi Micuţul am văzut de multe ori cum se poate muri rapid, dar n-am întâlnit pe nimeni
care să pice din vârful Siegessâ'ulei. Cândva mi-ai spus câ-ţi doreşti foarte mult să înveţi să pluteşti. Acum te
vom ajuta să-ţi, realizezi visul. Nu uita să întinzi Braţele în lături şi să le mişti aşa cum îşi mişcă pescăruşii
aripile. Noi nu facem decât să te ajutăm să porneşti. dar îţi promit că va fi un start fără cusur!
— Va fi o privelişte extraordinară, jubilează Micuţul. Doar şaizeci şi şapte de metri înălţime, şi vei ateriza în
mijlocul unui gazon de trandafiri!
— Şaizeci şi şapte şi jumătate, îl corectează Porta. Dar nu uita să dai din picioare, Egon, fiindcă altfel ai să cazi
cu capul în jos, şi nu cred că sfecla asta sensibilă a fa ar putea suporta
aşa ceva!
T- Da, întinde-te aşa cum se spune la cercurile de planorism.
îl sfătuieşte Micuţul. Foloseşte curenţii ascendenţi!
Un zgomott puternic îi curmă vorbele. Porta e aruncat brusc din vehicul şi aterizează direct în lac. Raţele şi
lebedele se înalţă în aer, fâlfâind din aripi agitate. Micuţul se rostogoleşte pe asfalt, dar se ridică imediat. Goneşte
pe iarbă, încercând să scape din calea amfibiei, care vine huruind şi sfărâmându-sc în urma lui-,
Deasupra vârfurilor copacilor se ridică limbi lungi de flăcări, in clipa în care vehiculul ia foc. Porta iese la mal,
înjurând atât ue tare încât acoperă ţipetele de protest ale lebedelor şi ale
—- fermele ăla blestemat, răcneşte Unde s-a dus?
a • T* , a ur cat în taxiul care ne-a ciocnit, explică Micuţul. un h r Ş ' nervos bra l ele - îl văzusem acolo, cum ne pândea ca
Piti 11 ' Credeam ca aşteaptă un client, dar apoi 1-am zărit pe
m la volan; era însă prea târziu să mai fac ceva. Port " u " fe^ se poate spune că aştepta un client,
mârâie
' SCUr gându-şi apa din bonetă. Un client mai special!
201
l
ne-a tras pe sfoară.
— Eu cred că a avut un curaj nebun să lovească intenţion în mijlocul parcului, o maşină paşnică din Armata lui
Adoîfi spune Micuţul furios. Pe toate indicatoarele scrie că vite maximă admisă e de douăzeci kilometri la
oră, şi vine porcul ai 3 pitic cu o sută de kilometri la oră! Unde s-or fi ascu ^ blestemaţii de poliţişti
de la circulaţie tocmai când ai nevoie (j S ei? Nu sunt niciodată acolo unde trebuie!
— Asta chiar că le-ntrece pe toate! răcneşte Sally, c§ncj ajung înapoi la Ministerul de Război şi-i povestesc
incidentul cu taxiul. N-aţi auzit niciodată de dinamită? De ce nu i-aţi băgat câteva în fund? Acum e clar un
lucru: trebuie neapărat sâ-1 omoram pe şobolan, dacă vreţi să rămâneţi în viaţă! Oamenii lui vă caută în mod
sigur peste tot ca să vă zboare creierii! Şi voi staţi degeaba, ca două mâţe vagaboande ude leoarcă, şi vă
uscaţi la radiatoarele guvernului! Of, ar trebui să... să... să... să
vă scuip!
— Povestea asta se va termina dur de tot, mârâie Porta, cu o privire sfredelitoare, (îşi mai stoarce o dată
mantaua.) Pufarezu' o va păţi rău pentru asta! Când noi am hotărât să cadă-n cap de pe Siegessăule, nu se poate
să plece pur şi simplu
într-un taxi!
— Nu pricep cum de-au ştiut c-o luăm prin parc? se întreabă
Micuţul cu o expresie mirată pe chip.
— Cele două pe care le-aţi încuiat în dulap, îi explică Sally, făcând un gest amplu cu braţele în semn de dezgust,
au auzit tot ce-aţi discutat şi au înţeles unde o să-1 duceţi. Nu trebuie să fii Einstein ca să pricepi un plan aşa
şubred. Materia cenuşie din capul mare cât o baniţă al Piticului s-a pus puţin în funcţiune şi urmarea o cunoaşteţi
foarte bine. Haideţi, ridicaţi-vă fundurile de acolo şi terminaţi odată ceea ce aţi început. Egon va sta la
„Cucuvea", îndrugând verzi şi uscate. Duceţi-vă prin curte, intraţi pe fereastra pivniţei şi surprindeţi-1 pe
la spate. E mai uşor aşa! De-asta comisarii lui Stalin împuşcă oamenii în ceafă, atunci când trebuie lichidaţi!
Porta îşi pune Naganul său preferat în tocul de sub braţ., îşi vâră în buzunar zece încărcătoare pline.
— Crezi c-ar fi mai bine să luăm o „pianină" cu noi. întreabă el, vârându-şi P-38-ul într-un alt
buzunar, de unde i-ar fi foarte uşor să-1 scoată dacă ar interveni ceva neprevăzut.
— Nu, spune Sally hotărât. Vă aflaţi în Berlinul civilizat Ş' oamenii nu acceptă indivizi înarmaţi cu mitraliere
care să 1 £
spargă geamurile!
— "Să mejgem, face Porta încruntat. De data asta nu ne mai complicăm, îl lichidăm aşa cum se procedează cu
hoţii de cai din Texas!
202
tr'
în
Aveţi grijă, îi avertizează Sally, în momentul în care ies T spere. Puteţi avea surprize. Ţineţi minte că Egon nu-i