1985 Sven Hassel Comisarul

. Da' repede mai pricepi, rânjeşte Porta. Oamenii care se e g cu picioarele deşurubate, aşa ca tine, îşi pierd de
obicei şi va din glagorie. Li se scurge prin găurile din coapse!
223
— lunurile alea rămân la locul lor, spune sever Kunze n • plesneşte cu echerul unul din picioarele
sale artificial^' proprietate a Armatei.) Şi bagă la cap ce-ţi spun, Obergefreite' Porta. La mine-n magazie
să nu vii cu figuri din astea, l^ minte să sunt un funcţionar al Armatei, şi nu un simplu păduche ca
tine, pe care să se pişe orice câine fără căpătâi! (îşi pocneşte mândru epoleţii săi înguşti de culoare verde.)
Şj eu sunt un fel de ofiţer!
— Sfântă Agnes! rânjeşte Porta maliţios. Mi-e mai uşor să le vin de hac tipilor de teapa ta decât să smulg
un fir de păr din curul unei vaci ruseşti paralitice!
— Aşa ceva nu-ţî permit, hăuleşte insultat Kunze. Mie să mi te adresezi cum se cuvine!
— Trebuie să înţelegi că tunurile alea e musai să fie scoase, încearcă Wolf o apropiere diplomatică.
(Radiază de falsă amabilitate.) Fii băiat rezonabil, Bernt. Lasă baltă spoiala ta de persoană oficială şi
revino la normal! Punem la cale un meci de box cum nu s-a mai pomenit. Oamenii au plătit locurile. Doar
nu le putem cere să stea cocoţaţi în echilibru pe o ţeava de tun, nu-i aşa? Dac-ar sta colo sus, ar arăta ca un
stol de vrăbii gureşe care privesc cum regulează un papagal o lamă călătoare!
— Nu e vorba că n-aş fi eu un om de înţeles, piuie Kunze dezumflat, dar n-o să meargă! De îndată ce vom
scoate primul tun, spionajul rusesc va afla totul despre ceea ce se petrece aici. Şi pe cine cade
măgăreaţa? Pe mine, şeful Arsenalului de campanie, Kunze! Eu voi fi cel dus în faţa Curţii Marţiale şi
poate chiar împuşcat, cine ştie? Doar nu vreţi să se-ntâmple una ca asta?!
— Nu suntem din cale-afarâ de îngrijoraţi în ce te priveşte, răspunde Porta obraznic. Vrem doar să
dispară calabalâcul de-aici, că să ne putem pregăti meciul.
— M-am săturat de-atăta gargară! urlă Wolf, cuprins subit de furie. Cocina trebuie golită, ca să ne putem
vedea de treabă. (Suflă un nor gros de fum de trabuc în nasul lui Kunze, care tuşeşte în semn de protest.)
Azvârle tunurile afară una-două, dacă nu vrei să-ţi tai urechile şi să-ţi vâr pe gât ţurloaiele tale contrafăcute!
• A — A Trebuie să mă înţelegi, face Kunze, gata să plângă, frângându-şi mâinile pe echer. Ce-ai spune tu
dacă aş veni şi ţi-aş cere să-ţi muţi toate camioanele?
— Nimic, rânjeşte Wolf. Mi-aş pune chinezii să taie la tine cât îi ţin curelele. Şi află că nu
obosesc prea repede!
— Uite, vezi! exclamă Kunze victorios. Eu adopt aceeaşi atitudine, chiar dacă n-am chinezi. Tunurile
rămân la adăpest în hală. unde-i uscat şi bine.
, «roate nasul afară, omule, strigă Wolf, pierzandu-şi — la S 7« • agitâ nervos prin aer bastonul său
englezesc.) ^bdarea. O deşertul Gobi, unde apa-i ceva ce se cunoaşte Afarâ;i ca " estite Afurisitul ăsta de
soare bolşevic străluceşte m"" 31 ă s-ar crede deasupra unei ţări capitaliste de P ^ f voltate Nu le strică
tunurilor tale puţin aer proaspăt. sllpradezv îndurerat al lui Kunze începe să se formeze o pâclâ deasă ce pare să
se adune într-un nod în dosul frunţii. tot mai ^ şi'ţipă, dar nu-i ajută la nimic. Apoi se-apucă să-şi sca ţeasta
de un tub de obuz, care se leagănă, atârnat de [â Asta-l mai trezeşte puţin şi se porneşte să strige ordine
n —Invitaţii se vor aşeza aici, hotărăşte Porta cu o voce răsunătoare arătând spre locul ocupat de treizeci şi
cinci de baterii grele antitanc. Hai, daţi-i zor! strigă el către un grup de soldaţi de corvoadă, care stau pe un
afet de tun bând bere, ca şs cum nimic din ce se-ntâmplă în jur nu-i priveşte.
— Scoateţi catrafusele astea militare de-aici! Lăsaţi să intre civilizaţia! Faceţi loc Culturii Apusene, după
cum a spus şi ţăranul rus când eliberatorii i-au ars casa!
— Nu tu comanzi pe-aici, spune un muncitor, aidoma unei gorile supradimensionate, cu un cap mult prea
mare pentru trupul său. Nimic nu se va clinti din loc. Asta-i un hangar pentru tunuri, şi ce-i înăuntru, acolo
rămâne câtă vreme n-avem ordin scris, ştampilat, în patru exemplare.
— Maică Precistă, ce bazaconii ne aud urechile! urlă Micuţul. Omul ăsta e ţicnit. Are pesemne
o criză acută de complex de superioritate. Ia să-i bag eu ceva învăţătură de minte în băsănăul său nemţesc!
— Stai niţel, face Porta, agăţându-1 pe Micuţul, care se îndreaptă deja către'insul cu pricina. Băşinoşii
ăştia încă n-au aflat că mie unuia nu-mi plac complicaţiile. Prefer calea a dreaptă.
. ~_ Ăsta-i hangar pentru tunuri, spune omul-gorilă cu încăpăţânare, nu un locşor de joacă pentru sportivi
idioţi! Vreţi 53 vă bateţi, mergeţi şi trageţi-vă câteva în bărbie pe gunoiul de
~~ Nici un muncitor puturos nu-mi^ vorbeşte mie aşa fără s-o-ncaseze, spumegă sălbatic Micuţul, îi repede
individului un Picior în burtă care-1 frânge în două, apoi îl înşfacă de păr şi-i Pocneşte faţa de o remorcă de
fier.
c M- a ^ e corvoa dă se pune în mişcare. Mai cu seamă după Micuţul 1-a aruncat pe încă unul cu capul
înainte prin re astră, într-o grămadă de bălegar bâzâit de muşte.
"mele tunuri încep să se rostogolească afară, în aer liber.'
224