1985 Sven Hassel Comisarul

cravata. Suntem foarte ocupaţi!
Oberst Griin se apropie de coordonatorul de tir si îi trage un ghiont în coaste.
— La dracu', Henckel! şopteşte el. Ai adormit în picioare! Trezeşte-te, omule! Unde-ţi sunt ordinele de
deschidere a focului? Arată-mi ce-ai scris!
Cu ochii împăienjeniţi. Hauptmann Henckel îi întinde Oberstului teancul cu planurile de declanşare a focului.
— Ce naiba? Ţi-ai pierdut minţile? pufneşte furios Oberstul. N-ai scris aproape nimic! Vrei să ajungem cu toţii
în faţa Curţii Marţiale? Lua-te-ar dracu'! N-am mai văzut niciodată aşa ceva! Herr Pohl! se adresează el
aghiotantului. Bagă-1 în priză pe Henckel. Şi jine minte ce-ţi spun, Henckel: nu mai eşti (a
Jiiterburg. Dacă aici faci vreo greşeală, nu mai scapi doar cu o muştruluială. Răspunzi cu capul! Ţi-e rău? Spune
dacă ţi-e rău! Spune odată!
— Nu, domnule, mă simt bine. Sunt doar puţin cam obosit.
— Obosit! spune dispreţuitor Oberstul. Oare nu suntem cu toţii obosiţi?
Se îndreaptă spre masa cu hărţi şi-1 priveşte neliniştit pe generalul mic şi uscăţiv, întrebându-se cu cine 1-ar
putea înlocui pe Henckel. Nu-şi dă seama cui ar îndrăzni să-i încredinţeze această sarcină.
— Ai luat-o razna? Ai adormit din nou! şopteşte stânjenit aghiotantul, trăgându-1 de mânecă pe Hauptmann
Henckel. Fii atent şi notează ce ţî se spune. Dacă nu, ai putea distruge întreg Corpul de armată când vei
deschide focul!
— Nu ştiu ce-i cu mine. Pur şi simplu nu pot să stau treaz. se scuză Hauptmann Henckel. sprijinindu-se de
peret-e să nu cadă. Nici măcar nu-mi amintesc când m-am întins ultima oară într-un_ pat!
— în pat? zâmbeşte aghiotantul ironic. Fii mulţumit dacă ai o saltea de paie, şi asta ca să nu te culci direct
pe zăpadă! Paturile sunt pentru ofiţerii superiori din Statul-Major. Eu n-am mai văzut pat de doi ani!
— Doi ani? murmură Henckel uimit. Erai în. permisie probabil. Orice soldat are trei săptămâni de
permisie pe an.
— Spune-mi, Henckel, din^ce planetă ai picat? De pe Lună sau de unde? Permisie! Sfântă Fecioară, pe ce lume
trăieşti? Ca
să poţi dormi puţin, ar trebui să te alegi cu o rană zdravănă. Dacă am noroc şi sunt rănit, nu mă mai scoate din
pat vreo şase luni nici un ofiţer medic al Armatei!
— Ăsta-i sabotaj, îi reproşează Henckel.
— Asta crezi tu! zâmbeşte aghiotantul cu dispreţ, în-curând n-o să mai gândeşti aşa. Dar acum, îţi ordon să te
trezeşti! Dacă nu, o s-o păţeşti urât de tot. Sarcina pe care ai primit-o necesită ceva mai mult decât ochii larg
deschişi, în limbajul de pe front, o să-ţi încingem fundul până ce se pot prăji ouă pe el, dacă o
faci de oaie!
O explozie înfundată îi întrerupe. Clădirea se cutremură. Mai explodează încă două bombe. Nici unul din ofiţeri
nu pare să bage ceva de seamă. Şeful de stat-major nu se opreşte nici o clipă din prezentarea planului de atac.
Din întuneric se desprind ţipete şi gemete sfâşietoare.
Hauptmann Henckel se uită iritat spre intrarea camuflată. Perdeaua neagră fâlfâie datorită suflului.
— Bombardiere? şopteşte el. Clipeşte înspăimântat. Abia a sosit pe front. La Jiiterburg nu fuseseră
niciodată raiduri
aeriene.
— Cred că poţi să le numeşti şi bombardiere, surâde aghiotantul sfidător. Noi !e spunem „râşniţe".
Sunt foarte multe. Biplane vechi, cu bombe care atârnă dedesubt ca nişte cârnaţi la măcelărie, în clipa în care
pilotul vede o lumină la sol. ia o bombă din cârlig şi o aruncă, încearcă doar să. te plimbi cu o* ţigară aprinsă în
gură. Te asigur c-o să te trezeşti cu o bombă în cap cât ai zice peşte!
Câteva explozii în-lanţ sfărâmă uşa, ca şi cum ar fi fost lovită de un pumn uriaş, în cameră intră un val de aer
rece şi de zăpadă^ care stinge lămpile de carbid cu suflul său îngheţat.
— închideţi uşile şi aprindeţi luminile, ordonă nervos generalul, şfichiuindu-şi nerăbdător cizmele. Luminile!
repetă el. Luminile, lua-v-ar naiba!
Câţiva semnalizatori se împleticesc în propriile lor picioare, venind în fugă cu alte lămpi, în câteva clipe,
încăperea e scăldată în lumină. Una dintre ele trosneşte şi fâsâie. Generalul
o priveşte enervat.
— Faceţi-i ceva să tacă!, zbiară el, roşu de mânie.
Un Unteroffizier semnalizator încearcă nervos să regleze arzătorul, dar lampa continuă să bolborosească. Parcă
ar vrea să-1 sâcâie pe general.
Unteroffizierul se frige la degete, însă nu arată acest lucru.
— Ia lampa de-aici! Afară cu ea! rage generalul^ răguşit. Unteroffizierul o înşfacă şi iese cu ea din încăpere,
în acelaşi
moment se aud explodând nişte bombe. Unteroffizierul e
97
aruncat înapoi, cu lampă cu tot. Se prăvăleşte într-o ploaie de cioburi, bucăţi de carne sfâşiată şi tencuială.
— Ce porcărie, mârâie generalul ţâfnos. Strângeţi mizeria, şi hai să continuăm.