Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
sunt corecte<br />
• 99<br />
în ceea ce priveşte aruncătoarele sale de ceaţă.<br />
Nu ştie însă că acestea sunt însemnările aghiotantului; Henckel nici nu le-a văzut măcar, dar le va copia.<br />
— Du-te să dormi câteva ore, î! sfătuieşte maiorul, bătându-1 cu mâna pe umăr. Trebuie sa ai multă<br />
vlagă când o să mceapă distracţia. Altfel, o să te alegi cu un cuţit în beregată! îşi atinge vârful bonetei cu un<br />
deget şi porneşte agale spre comandantul bateriilor.<br />
Obosit şi ameţit, Henckel se aşază la masa şubredă, alături de aghiotant. Cercetează împreună programele şi<br />
ţintele tunurilor.<br />
— Un singur lucru aş vrea să-ţi spun, i se adresează sobru aghiotantul. Să-ţi verifici reţeaua telefonică. Nu lăsa<br />
nimic la voia întâmplării, în caz că s-ar ivi vreo problemă, şeful de stat-major va păstra legătura<br />
cu tine prin aparatul de emisie-recepţie. Dacă ţi se pare ceva neclar, spune acum!<br />
— Nu sunt un îngrămădit, răspunde Hauptmann Hencke! furios. Nu sunt foarte mulţi specialişti coordonatori<br />
de tir la fel de buni ca mine. După părerea mea, toată lumea a făcut din ţânţar armăsar. Noi ne-am jucat<br />
cu chestii din astea la Jiiterburg.<br />
— Dumnezeule Atotputernic, mormăie aghiotantul, suindu-se în Kiibel dârdâind. Se "înclină spre şofer<br />
şi-i spune: Armăsarul ăla infatuat de garnizoană nu-şi dă seama că e cu un picior în faţa plutonului de execuţie,<br />
Juterburg! E o joacă de copii în comparaţie cu ce avem noi de făcut! Nici nu m-aş mira dacă adormitul ăsta o săşi<br />
frângă gâtul diseară! La Regiment! ordonă el scurt, învelindu-se cu o pătură. Doamne, ce frig e!<br />
Kiibelul derapează de câteva ori şi e pe punctul de a se răsturna într-unui din şanţurile de lângă<br />
şosea.<br />
— Cei care vor scăpa cu viaţă, mormăie aghiotantul îngândurat, nu vor uita prea repede bătălia pentru<br />
închisoarea aia spurcată!<br />
— Ştiţi, domnule Rittmeister — spune şoferul, Unteroffizier Stolz, redresând volanul pentru a evita un stâlp —,<br />
dacă aş fi în locul generalului, !-aş lăsa dracului pe Ivan cu închisoarea lui cu tot. I-aş lăsa şi sanatoriul, şi<br />
moara. Avem destul loc ca s-o luăm pe-alături.<br />
— Dar nu eşti generalul, rânjeşte sarcastic aghiotantul. Când se va termina războiul, tu te vei întoarce<br />
acasă şi o să te angajezi iar şofer de camion, chiar dacă vom cuceri sau nu închisoarea. Dar vezi tu,<br />
comandantul nostru de divizie e general-locotenent şi are pe umăr o singură stea aurie. I-ar plăcea<br />
foarte mult ca până la sfârşitul războiului să mai primească încă două. Generalii consideră că<br />
războaiele sunt<br />
100<br />
tăcute pentru avansări. Dacă luăm puşcăria, generalul nostru locotenent va ajunge general de cavalerie şi, cine<br />
ştie, poate se va alege şi cu o panglică colorată după gât. Şi de la general de cavalerie nu mai e decât un singur<br />
pas până ^să ajungă General-Oberst. în afară de asta, dacă nu cucereşte închisoarea OGPU, riscă să-şi piardă<br />
comanda, stelele, iar leafa îi va fi<br />
drămuită pe măsură!<br />
— Mă scuzaţi, domnule Rittmeister, să trăiţi, dar mi se pare absurd ca noi, grupul de asalt, să fim făcuţi terci,<br />
numai ca să primească un general câteva stele pe umăr.<br />
— Ai dreptate, Stolz, dar astea sunt regulile jocului. Tu ai noroc că eşti şofer. Slavă Domnului că nu<br />
faci parte din<br />
regimentul de asalt.<br />
— Da, chiar aşa! oftează Unteroffizier Stolz, simţind un fior<br />
prin şira spinării.<br />
Kubelul greu al comandantului Artileriei e oprit ia o intersecţie. Comandantul însuşi discută pe<br />
marginea drumului cu<br />
Hauptmann Henckel.<br />
— Opreşte aici! ordonă aghiotantul, care sare mai înainte ca<br />
maşina să frâneze.<br />
— E totul în regulă? întreabă tăios Oberst Griin,<br />
adăpostindu-se de vânt în spatele Kiibelului.<br />
— Da, să trăiţi, totul e în regulă! răspunde aghiotantul, pocnind din călcâie. Am verificat împreună<br />
cu Hauptmann<br />
Henckel.<br />
Oberstul îi face un semn aprobator din cap, îşi ridică gulerul de blană până peste urechi şi priveşte îngrijorat spre<br />
stepa întunecată. Pâlcuri de nori negri se îngrămădesc pe cer.<br />
— O vreme, voi fi la Statul-Major al Diviziei, spune Oberst -Grtin, bătătorind zăpada cu picioarele. Mă găseşti<br />
acolo dacă ai vreo nelămurire. Henckel, dacă vrei ceva, întreabă-mă acum!<br />
— Prea bine, să trăiţi! răspunde Henckel, cu un glas tremurat. Ordinul de deschidere a focului va<br />
trebui să-1 dau eu, sau va veni de la divizie?
Change language