1985 Sven Hassel Comisarul

Au sosit de 1 retutindeni, de la mare distanţă, şi pentru aceasta a fost ars foarte mult combustibil, atât de
preţios în vreme de război. Oamenii s-au cocoţat până şi pe bârnele de sub acoperiş, legănânduse
ca nişte găini la proţap. Continuă să sosească alţii şi alţii. Cei avizi de pariuri se bulucesc claie peste
grămadă pentru a răzbate spre micuţa cămăruţă de beton în care Porta şi Wolf adună mizele. Prin
deschizături nu se văd decât mâini. Mâini care le împing bani. Mâini care înşfacă chitanţe de miză. Mâini
de toate formele şi mărimile — dolofane, subţiri, palide, bătătorite —, mâini curate, mâini murdare.
Toate privirile sunt aţintite asupra celor două cuşti care atârnă, legănându-se, sub acoperiş.
Un urlet nesfârşit erupe in clipa în care trapele din podeaua cuştilor se deschid şi cei doi boxeri cad de la
aproape trei metri înălţime, aterizând cu o bufnitură în ring. Rusul din Caucaz e cel dintâi în picioare şi
ridică încrezător deasupra capului o pereche de pumni ca nişte ghioage. Germanul, păros, se mişcă prin ring
ca o gorilă, sprijinindu-se pe încheieturile mâinilor. Urlă sălbatic, ameninţându-1 pe caucazian că va mătura
cu el prin toată sala, înainte de sfârşitul primei runde. .
Caucazianul rânjeşte animalic, îşi trece încet muchia palmei peste beregată, astfel încât lumea să poată
pricepe ce are de gând să-i facă neamţului.
Un urlet înfierbântat se ridică din mulţime. Câteva şiruri de ar ici se rup sub ropotul continuu al
picioarelor.
^ună gongul şi cei doi monştri se reped mârâind unul asupra abri ' ° U s P. urne ^ a gură. Pumni de fier se
reped în muşchi aominali rigizi şi trosnesc în capete la fel de tari. Un upercut sr >eşte ca un fulger. Unui om
normal i-ar fi smuls capul, dar ai ^ n-are nici un efect asupra celui care 1-a încasat.
„-^ r ~ ar sa fj,e! murmură neliniştit Barcelona. Sper că "ii ăia doi ştiu cine trebuie să câştige! După
cum sar la pare că au pus la cale o dublă sinucidere!
•^ i i
oi î '
— Nu te consuma, rânjeşte Wolf sigur pe el. Nu-s de bătuţi în cap încât să nu ştie ce-i mai bine pentru ei.
t din Leipzig va cădea lat de-abia în ultima clipă. Trebuie oferim mulţimii ceva în schimbul marafeţilor pe
care i-a Do in noi, altfel s-ar putea să intre la idei şi atunci să te în primele două runde, se pare că
uriaşul caucazian nu are de gând să se lase lovit. Joacă în defensivă şi eschivează pentru a evita atacurile
ucigătoare ale germanului. Apoi repriza a treia, porneşte brusc la atac, dansează înainte s-înfundă
neamţului doi pumni, fulgerători în şale.
Pentru câteva secunde, mulţimea îşi ţine respiraţia. Aceşti pumni ar fi trimis şi un cal la podea. Dar
luptătorul din Leipzig abia îşi scutură capul, ca un câine ud, şi rânjeşte satanic. Stânga îi ţâşneşte înainte,
în vreme ce adversarul se redresează. Aterizează drept în nasul rusului cu un pocnet
îngrozitor. Dansează unul în jurul celuilalt, scuipând şi respirând precipitat pe nas. Un pumn aterizează în
mutra neamţului, spârgându-i arcada. Sângele îi lasă dâre pe obraz. Buzele i se umflă. Faţa îi pare pe
jumătate paralizată.
— Sfântă Măria, şopteşte Gregor, holbându-se. E ca şi cum ai ciomăgi nişte tauri cu mâinile goale.
— Taurii n-ar suporta aşa ceva, e de părere Porta, muşcând gânditor dintr-un cârnat înşfăcat din mâna unui
bavarez care priveşte înmărmurit scena de violenţă din ring,
Caucazianul începe să caute faţa adversarului, dar asta nu pare să-1 îngrijoreze pe german. Eschivează
elegant, făcând ca pumnii să-î treacă pe deasupra capului, şi ripostează cu o stângă cumplită. Se pare că
vrea să-i spargă garda rusului, şi câteva croşeuri îşi ating din plin ţinta. Spre stupoarea mulţimii,
caucazianul nu scoate decât o mârâitură surdă şi dansează mai departe în. ring.
— Ucide-1! Hăcuieşte-1 pe . ticălosul subdezvoltat! urlă
germanii pur-sânge, ciocnindu-şi gamelele de aluminiu cu căştile
de oţel. Calcă-1 în picioare şi bagă-1 în pământul din care-a