1985 Sven Hassel Comisarul

Aghiotantul iese împleticindu-se şi se urcă în Kiibel, ferm convins c-a fost repartizat la un regiment de maniaci.
— încotro, Herr Oberleutnant? întreabă şoferul cu un zâmbet larg, plimbându-şi piciorul pe pedala
de acceleraţie.
246
247
— Să arestăm un Obergefreiter Ulrich si-o panteră pe Porta, bâlbâie aghiotantul confu/, aprinzându-şi o ţigară
^ mână nesigură. °
— Va să zică. la compania a 5-a. rânjeşte Oberge!re Helmer, ţâşnind ca o rachetă.
fc ' Cr
— Condu cum trebuie, îl ocărăste Oberleutnant l aranjându-şi neliniştit tunica uniformei.
— Tocmai asta si fac, să trăiţi! rânjeşte Obergefreite Helmer, deschizând neregulamentar un pachet cu
sandviciuri în timp ce ajung în faţa biroului companiei a 5-a.
Hauptfeldwebelul Hoffmann din Statul-Major, spătos si sigur pe el, stă tolănit la un birou cât toate zilele,
moştenit de la un fost comisar politic, încă mai poartă şlapii săi ruseşti. Salută rigid şi se plasează astfel încât
aghiotantul să nu-i poată vedea încălţămintea brodată cu roşu.
— Din ordinul Comandantului, trebuie să arestez o panteră, latră aghiotantul, încercând să pară sever. Numele
ei e Ulrich, mai adaugă, după o pauză lungă şi stânjenitoare.
— Prea bine, domnule, mormăie Hoffmann, întrezărind deja necazuri de dimensiuni nebănuite. Gefrciter
Miiller! urlă el către curierul companiei. (Soldatul se află în arhivă, aproape de el. aşa că urletul e cu totul de
prisos. Ar fi putut să şoptească.) Dă-i drumul, ameţitule! Plutonul 2! Obergefreiter Porta şi pantera
Ulrich să se prezinte la mine^în pas alergător. Ai priceput? Să îndrăzneşti numai să apari fără ei. şi-o să
mă ocup eu de tine! în linia-ntâi, unde-i aşteaptă o moarte eroică pe prăpădiţii de teapa ta.
Trece mai bine de o oră până când Porta îşi face apariţia. Intră duduind în biroul companiei, unde pocneşte de
trei ori din călcâie, de două ori pentru aghiotant şi o dată pentru Hoffmann. Dă un salut nazist si un „Heil"
răsunător în ţaţa marelui tablou al lui Hitler, care a fost pus în locul unuia de-al lui Stalin.
— Ajunge, îl previne Hoffmann, aruncându-i o privire atât de dură încât lui Porta puteau să-i cadă toţi
dinţii.
— N-am voie să-1 salut pe Fu'hrer? întreabă Porta, cu o uimire pretăcută.
— Idiotule, rage Hoffmann, nu când atârnă acolo!
— Atunci unde ar trebui să atârne? zâmbeşte Porta.
— Eşti arestat, răcneşte aghiotantul cu o voce spartă. Eşti arestat, repetă, arătând acuzator spre Porta.
— Arestat? face Porta candid. Eu° De ce, domnule?
— Pentru că umbli cu o panteră şi bagi groaza în suflctu oamenilor, ţipă aghiotantul, începând să-şi piardă
stăpânirea O L
248
Nu rnai avem voie să ţ.inem animale de suflet în Armata
"T na? întreabă Porta cu naivitate, pocnind din nou din
& efTn - d p de trei ori. E pe cale să salute iarăşi tabloul lui Hitler,
Câ întâlneşte privirea crâncenă a lui Hoffmann şi se opreşte.
^ ar ___ 0 panteră nu-i un animal de suflet, hotărăşte sec
a £ ^__ permiteţi să raportez, Herr Oberleutnant, să trăiţi! turuie P rta în maniera sa obişnuită, de idiot. Există tot
felul de animale de suflet, să trăiţi! împăratul Abisiniei ţine lei, şi în a, au elefanţi. Aşa că, de ce n-aş ţine şi eu o
mică panteră
_~ Eşti arestat, declară aghiotantul, roşu la faţă. O să explici Curţii Marţiale ce e cu animalul tău de suflet! 1'u şi
cu pantera ta o să ajungeţi în faţa plutonului de execuţie. Aţi ruinat moralul unei jumătăţi din Wehrmacht!
__ Prea bine, să trăiţi, răspunde Porta, ridicând resemnat
privirea spre tavan. Permiteţi să raportez, domnule, că în calitatea mea de soldat german am dreptul, conform
Regulamentului Armatei, paragraful 209, alineatul 5, cu privire la arestul şi detenţia personalului militar, să mă
opun oricărei arestări care nu e în concordanţă cu Codul Penal al Wehrmachtului Marii Germanii. Cer
aghiotantului permisiunea de a raporta, domnule, că Obergefreiter Porta Joseph se opune arestării, pe motiv că
acuzaţia nu e întemeiată.
'— Eşti cu totul şi cu totul ţicnit, ostaş? freamătă aghiotantul, pierzându-şi stăpânirea de sine. Nu mă dăscăli tu
pe mine, un ofiţer! îţi dai seama ce vorbeşti, Obergefreiter?
— Permiteţi să raportez, domnule! Obergefreiterul îşi dă seama perfect, să trăiţi!
— Taci din gură! orăcăie aghiotantul, isteric. Degetele îi freamătă pe tocul galben al pistolului, ca şi cum ar
avea de gând sâ-1 împuşte pe Porta.
înapoi la Regiment! îi porunceşte Obergefreiterului Helmer, în timp ce se îndreaptă spre Ku'bel. Helmer, care
mănâncă un copan de curcan şi un sandviş cu gem, se preface că nu aude ordinul. Priveşte tăcut copanul, înainte
de a muşca din
~ Eşti surd, omule? N~ai auzit ordinul meu? ţipă aghiotantul, înfierbântat.