18.08.2013 Views

1985 Sven Hassel Comisarul

1985 Sven Hassel Comisarul

1985 Sven Hassel Comisarul

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

camarazi! Găsesc eu pe<br />

cineva să ne-ajute!<br />

— îşi iau toţi picioarele la spinare, comentează Bătrânul. Vecinii vor fi imediat aici şi-i vor curăţa pe cei<br />

care rămân în<br />

urmă!<br />

— Salutare, taică, şi noroc! E groasă r treaba! aruncă<br />

Micuţul, tuşind cu dispreţ.<br />

Noaptea târziu, un asistent sanitar jerpelit, urmat de doi ofiţeri medici sosesc împleticindu-se printre<br />

şirurile de muribunzi . şi răniţi. Din când în când se opreşte şi se apleacă deasupra unei tărgi, potriveşte<br />

bandajele şi dă resemnat din umeri.<br />

Un Sanităts-Feldwebel ne face fiecăruia dintre noi câte o injecţie. Se mişcă asemenea unui robot.<br />

— Tetanos, murmură el, îndreptându-se către următorul<br />

rănit.<br />

— Unde-i fierăstrăul de oase? întreabă Micuţul. N-au de gând să opereze? Eu am în mine jumătate din<br />

plumbii războiului<br />

ăstuia.<br />

— Să opereze? Nici vorbă de aşa ceva! rânjeşte un sanitar. O sâ-i lăsăm pe vecini să facă chestia asta. Nu<br />

mai durează mult<br />

până apar!<br />

— Mănânci rahat, porc german! zbiară furios Micuţul,<br />

aruncând după el cu o bucată mare de gheaţă.<br />

Un general-maior, cu faţa îngropată în bandaje, vine din direcţia unei clădiri. Strânge solemn mâna<br />

unui medic din<br />

Statul-Major. Se salută reciproc şi-şi pocnesc călcâiele. Generalul se urcă într-un Kiibel, care dispare într-un nor<br />

de zăpadă, gata sâ-i lovească din plină viteză pe câţiva dintre cei răniţi.<br />

— Generalii buni ştiu să-şi apere pielea, rânjeşte Porta batjocoritor, îşi loveşte interiorul cotului,<br />

ridicând în acelaşi timp pumnul — clasicul semn al unei înjurături nerostite.<br />

Câţiva colonei medici, îmbrăcaţi în haine de blană şi cu serviete în mână, părăsesc în goană clădirile, urcându-se<br />

în ambulanţele care-i aşteaptă cu ,motoarele pornite.<br />

— Ce tăcem cu răniţii? întreabă nesigur un Sanităts-Feldwebel, salutând prosteşte.<br />

— Poţi să rămâi cu ei dacă ai chef, îi sugerează un colonel medic încărunţit, rânjind maliţios, în clipa în<br />

care se urcă într-un Kiibel al Crucii Roşii.<br />

Coloanele de soldaţi care trec pe lângă noi, ca şi cum i-ar mâna diavolul din urmă, se subţiază treptat. Trei<br />

poliţişti militari de campanie cu insigna vânătorilor de capete în piept îşi opresc motocicletele BMW. Puştilemitralieră<br />

din ataş sunt aţintite spre noi, ca din întâmplare. Un Stabsfeldwebel, care seamănă izbitor cu un lup<br />

alsacian întărâtat, ne priveşte pe sub marginea căştii. Ne măsoară din cap până-n picioare.<br />

— De ce naiba staţi acolo ca bolovanii? latră -el, dezvelindu-şi dinţii îngălbeniţi de nicotină. Sus cu<br />

voi, porci puturoşi ce sunteţi, sau vă curăţ .pe toţi! (îşi îndreaptă automatul spre cel mai apropiat<br />

dintre răniţi, care stă culcat pe un pat de crengi.) Ridică-te! şuieră el, că de nu, îţi zbor creierii!<br />

— Lichidaţi-1 pe copoiul ăsta păduchios! rage un Obergefreiter cu uniforma plină de sânge.<br />

Răsună două împuşcături sfredelitoare. Poliţistul militar ţâşneşte alături, întorcându-şi apoi ţeava automatului<br />

într-o mişcare circulară.<br />

O nouă rafală de împuşcături muşcă zăpada şi gheaţa din faţa sa.<br />

— Aţi înnebunit cu toţii? protestează e! cu o voce răguşită, adăpostindu-se în spatele motocicletei. Doar n-o să<br />

ne împuşcaţi tocmai pe noi!<br />

— S-o crezi tu, rage Micuţul, înşfăcându-şi automatul. „Omorâţi-i! Linşaţi-i pe ticăloşi!" se aud vocile<br />

răniţilor. Un<br />

tir îndrăcit, pornit din toate armele, împroaşcă motocicleta, care explodează într-o je/bă de flăcări. Feldwebelul<br />

de stat-major se rostogoleşte în zăpadă învăluit de flăcări. Se face ghem, ca o bucată de hârtie carbonizată.<br />

— Sfârâie ca grăsimea unei scroafe puse la prăjit, rânjeşte încântat Porta.<br />

156<br />

Ceilalţi doi poliţişti militari încearcă să fugă. Cinci sau şase grenade de mână îi ajung din urmă şi explodează cu<br />

un zgomot asurzitor. Se prăbuşesc peste mormanul de zăpadă, deasupra cadavrelor îngheţate. Ca printr-o minune<br />

cerească, un convoi de camioane grele opreşte lângă noi. Soldaţi de la trupele de aprovizionare sar înjurând şi<br />

bombănind de pe platforme şi ne<br />

urcă în camioane.<br />

— Numai pe cei care mai trăiesc, ordonă un Rittmeister. ?.orindu-şi nerăbdător soldaţii. Haideţi! Haideţi!<br />

Trebuie să plecăm! cotcodăceşte el, pocnindu-şi cizmele de blană cu .<br />

cravaşa.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!