Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
camarazi! Găsesc eu pe<br />
cineva să ne-ajute!<br />
— îşi iau toţi picioarele la spinare, comentează Bătrânul. Vecinii vor fi imediat aici şi-i vor curăţa pe cei<br />
care rămân în<br />
urmă!<br />
— Salutare, taică, şi noroc! E groasă r treaba! aruncă<br />
Micuţul, tuşind cu dispreţ.<br />
Noaptea târziu, un asistent sanitar jerpelit, urmat de doi ofiţeri medici sosesc împleticindu-se printre<br />
şirurile de muribunzi . şi răniţi. Din când în când se opreşte şi se apleacă deasupra unei tărgi, potriveşte<br />
bandajele şi dă resemnat din umeri.<br />
Un Sanităts-Feldwebel ne face fiecăruia dintre noi câte o injecţie. Se mişcă asemenea unui robot.<br />
— Tetanos, murmură el, îndreptându-se către următorul<br />
rănit.<br />
— Unde-i fierăstrăul de oase? întreabă Micuţul. N-au de gând să opereze? Eu am în mine jumătate din<br />
plumbii războiului<br />
ăstuia.<br />
— Să opereze? Nici vorbă de aşa ceva! rânjeşte un sanitar. O sâ-i lăsăm pe vecini să facă chestia asta. Nu<br />
mai durează mult<br />
până apar!<br />
— Mănânci rahat, porc german! zbiară furios Micuţul,<br />
aruncând după el cu o bucată mare de gheaţă.<br />
Un general-maior, cu faţa îngropată în bandaje, vine din direcţia unei clădiri. Strânge solemn mâna<br />
unui medic din<br />
Statul-Major. Se salută reciproc şi-şi pocnesc călcâiele. Generalul se urcă într-un Kiibel, care dispare într-un nor<br />
de zăpadă, gata sâ-i lovească din plină viteză pe câţiva dintre cei răniţi.<br />
— Generalii buni ştiu să-şi apere pielea, rânjeşte Porta batjocoritor, îşi loveşte interiorul cotului,<br />
ridicând în acelaşi timp pumnul — clasicul semn al unei înjurături nerostite.<br />
Câţiva colonei medici, îmbrăcaţi în haine de blană şi cu serviete în mână, părăsesc în goană clădirile, urcându-se<br />
în ambulanţele care-i aşteaptă cu ,motoarele pornite.<br />
— Ce tăcem cu răniţii? întreabă nesigur un Sanităts-Feldwebel, salutând prosteşte.<br />
— Poţi să rămâi cu ei dacă ai chef, îi sugerează un colonel medic încărunţit, rânjind maliţios, în clipa în<br />
care se urcă într-un Kiibel al Crucii Roşii.<br />
Coloanele de soldaţi care trec pe lângă noi, ca şi cum i-ar mâna diavolul din urmă, se subţiază treptat. Trei<br />
poliţişti militari de campanie cu insigna vânătorilor de capete în piept îşi opresc motocicletele BMW. Puştilemitralieră<br />
din ataş sunt aţintite spre noi, ca din întâmplare. Un Stabsfeldwebel, care seamănă izbitor cu un lup<br />
alsacian întărâtat, ne priveşte pe sub marginea căştii. Ne măsoară din cap până-n picioare.<br />
— De ce naiba staţi acolo ca bolovanii? latră -el, dezvelindu-şi dinţii îngălbeniţi de nicotină. Sus cu<br />
voi, porci puturoşi ce sunteţi, sau vă curăţ .pe toţi! (îşi îndreaptă automatul spre cel mai apropiat<br />
dintre răniţi, care stă culcat pe un pat de crengi.) Ridică-te! şuieră el, că de nu, îţi zbor creierii!<br />
— Lichidaţi-1 pe copoiul ăsta păduchios! rage un Obergefreiter cu uniforma plină de sânge.<br />
Răsună două împuşcături sfredelitoare. Poliţistul militar ţâşneşte alături, întorcându-şi apoi ţeava automatului<br />
într-o mişcare circulară.<br />
O nouă rafală de împuşcături muşcă zăpada şi gheaţa din faţa sa.<br />
— Aţi înnebunit cu toţii? protestează e! cu o voce răguşită, adăpostindu-se în spatele motocicletei. Doar n-o să<br />
ne împuşcaţi tocmai pe noi!<br />
— S-o crezi tu, rage Micuţul, înşfăcându-şi automatul. „Omorâţi-i! Linşaţi-i pe ticăloşi!" se aud vocile<br />
răniţilor. Un<br />
tir îndrăcit, pornit din toate armele, împroaşcă motocicleta, care explodează într-o je/bă de flăcări. Feldwebelul<br />
de stat-major se rostogoleşte în zăpadă învăluit de flăcări. Se face ghem, ca o bucată de hârtie carbonizată.<br />
— Sfârâie ca grăsimea unei scroafe puse la prăjit, rânjeşte încântat Porta.<br />
156<br />
Ceilalţi doi poliţişti militari încearcă să fugă. Cinci sau şase grenade de mână îi ajung din urmă şi explodează cu<br />
un zgomot asurzitor. Se prăbuşesc peste mormanul de zăpadă, deasupra cadavrelor îngheţate. Ca printr-o minune<br />
cerească, un convoi de camioane grele opreşte lângă noi. Soldaţi de la trupele de aprovizionare sar înjurând şi<br />
bombănind de pe platforme şi ne<br />
urcă în camioane.<br />
— Numai pe cei care mai trăiesc, ordonă un Rittmeister. ?.orindu-şi nerăbdător soldaţii. Haideţi! Haideţi!<br />
Trebuie să plecăm! cotcodăceşte el, pocnindu-şi cizmele de blană cu .<br />
cravaşa.