1985 Sven Hassel Comisarul

năvăleşte în cameră. Surâde cinic, ca de
obicei.
— Ia te uită! Iată-1 pe marele coordonator de tir de la Jiiterburg! strigă el cu dispreţ când dă cu
ochii de Henckel. Comandantul Diviziei de-abia aşteaptă să dea ochii cu tine ca sâ-ţi pună pielea pe băţ! De
ce dracu' n-ai aşteptat ordinul înainte să deschizi focul? Până şi rusnacii ştiu că nu se deschide focul cu şase
minute mai târziu! Doamne, ce porcărie ai putut să faci! Sper să fii plecat de la Divizie înainte să te prindă
113
ofiţerii de infanterie şi de blindate. O să-ţi scoată maţele pe gât!
— N-a fost vina mea! A fost o neînţelegere, se tânguie Henckel disperat, izbucnind în lacrimi.
— O să ai timp să dai explicaţii în faţa Curţii Marţiale, râde glacial aghiotantul. Singura ta şansă e tăietorul de
capete! Dacă nu te salvează el, vei fi împuşcat de zece ori!
— Daţi-mi pistolul, imploră Hauptmann Henckel. agăţându-se de braţul aghiotantului.
— Ţi-ar fi mai uşor, nu-i aşa? râde el dispreţuitor, înajnte nu voiam să văd pe nimeni în faţa Curţii Marţiale. Dar
în ceea ce te priveşte, numai asta îmi doresc!
în scurt timp soseşte Oberst Griin, însoţit de doi poliţişti militari şi un Oberinspektor de la GEFEPO.
— Luaţi-1 de aici! ordonă Oberst Griin cu dezgust. Mă umple scârba numai când îl văd!
Cătuşele pocnesc pe încheieturile lui Henckel. Părăseşte Postul de coordonare a tirului, atârnând ca o boccea de
zdrenţe între cei doi poliţişti voinici.
„Soldaţii sunt locuitorii tărâmului cenuşiu al morfii."
Siegtried Lassoon
Căpitanul OGPU cade in fund de pe scaun, cu picioarele răscrăcărate, într-o haltă de sânge, şi ochelarii negri ii
alunecă pe nas. Are ochii incredibil de saşii. Boneta cu dungă albastră şi stea roşie îi atârnă într-o parte, iar pe braţul
stâng, care se leagănă inutil pe lângă trup, sângele se scurge încet, picurând apoi de pe degete. Cu mâna dreaptă
băjbâie după Nagan. L-a găsit, l-a ridicat şi apoi a ţipat. In spaţiul închis, împuşcătura răsună ca o lovitură de tun
într-o sală de bal.
Porta se răsuceşte şi trage din întoarcere. Toate patru gloanţele nimeresc trupul ofiţerului OGPU. făcându-l să
zvâcnească spasmodic. Boneta ti cade şi se rostogoleşte pe podea, în mod straniu, ochelarii îi ajung din nou pe ochi.
Pistolul lui Porta şi cel al rusului s-au declanşat în acelaşi moment. O vază albastră zboară în ţăndări şi apa se
împrăştie pe jos. Pistolul lui Porta pocneşte şi căpitanul OGPU ţipă iarăşi.
— Io \ tvoi maţi! şopteşte el şi ridică Naganul.
Porta îi trage un şut peste armă, dar alunecă în balta de sânge
şi cade pe podea.
Rusul scoale un alt strigăt şi apoi se aude un horcăit. Porta rămâne întins la pământ, privind paralizat
ţeava
Naganului.
Micuţul se apleacă peste birou, întinzându-se pe burtă ca să poală lipi gura pistolului său 08 de capul grizonat al
ofiţerului OGPU. Apasă pe trăgaci. Ţeasta ofiţerului explodează ca un pepene răscopt. Creier, sânge şi aşchii de os
împroaşcă tavanul şi se scurg pe pereţi. Ochelarii negri au zburat prin aer şi au aterizai lângă uşă. Un prizonier cu
haină cenuşie îi striveşte sub talpa
bocancului.
— Uraaa! strigă prizonierii, apropiindu-se unul după altul şi
lovind cu picioarele cadavrul ofiţerului OGPU.
115
ÎNCHISOAREA OGPU*
— Sunteţi gata? întreabă Bătrânul, privind peste întinderea sectorului de front. Căscaţi urechile,
beţivanilor, şi nu mă întrerupeţi. Plutonul porneşte imediat în spatele barajului. Vom mătura tot ce ne stă în
cale. Dacă artileria n-a distrus poziţiile inamice şi nu le-a slăbit rezistenţa, vom curăţa noi tot ce-a mai rămas cu
grenadele şi cu armele automate, în primele minute după ridicarea barajului, vecinii vor face pe ei de frică şi vor
încerca s-o şteargă. Aşa că trebuie să-i luăm pe nepregătite şi să le tăbăcim bine fundul. Vedeţi tufa aia
caraghioasă de lângă copacul stufos? (îi dă binoclul lui Po'rta, deşi tufa se vede cu ochiul liber.) Are o formă
ciudată: pare un cal care stă jos.
— Ei, ce-i cu tufa aia? întreabă Gregor, luând binoclul din mâna lui Porta.
— E un tun de 50 mm, înclinat la nivelul pământului, explică Bătrânul, pufăind din pipa sa cu
căpăcel de argint. La trei sute de metri mai încolo e îngropată o baterie de 80 mm. Femei! Dar nu vă faceţi iluzii.
Sunt veterane ale unui batalion de linia întâi. Aşa că trebuie să le zburaţi creierii! Dacă le cruţaţi, o să vă
treziţi împuşcaţi pe la spate cât ai zice peşte!
— Le lichidăm pe toate, spune Porta hotărât.
— In faţa tufei stufoase, continuă Bătrânul, sunt patru ţipi morţi, îi vedeţi? îi puteţi folosi drept paravan până la
ora H. Dacă inamicul zăreşte vreo mişcare, o să creadă că suflul azvârle cadavrele de colo-colo.
— Şi dacă nu reuşim să-i prostim pe nemernici, intervine Micuţul, ce ne facem? Dacă-şi dau seama că pe
sub hoituri mişună nemţi plini de viaţă?