1985 Sven Hassel Comisarul

— Ce legătură avem noi cu rahaţii ăştia? protestează un
152
153
Unteroffizier încovoiat sub povara unui rezervor cu combustibil pentru aruncătorul de flăcări.
— închide botul, mârâie agresiv Oberfeldwebelul. Mişcă!
— Nu-i putem lua pe toţi, strigă un Gefreiter. Câţiva trebuie sa rămână aici, şi să sperăm că Ivan va fi în
toane bune când va
da de ei!
— Cei rămaşi în urmă vor fi abandonaţi, hotărăşte scurt
Oberfeldwebelul.
Ne ridică cu brutalitate, fără să ia în seamă urletele noastre.
Un Leutnant tânăr, rănit superficial, dar epuizat de dizenterie, îi imploră să-1 ia cu ei. Le oferă drept plată
un ceas de mână şi un port-ţigaret foarte valoros, pe care un Obergefreiter îl cântăreşte atent în palmă şi
apoi îl bagă în buzunar, împreună cu un alt ins, îl înşfacă pe Leutnant şi-1 trag după ei ca pe un sac cu
cartofi.
— Doamne, în ce hal se caca, spune Obergefreiterul dezgustat, privind cum Leutnantul împroşcă
un lichid galben
plin de sânge.
— Pute ca buda iadului, pufneşte celălalt soldat.
— în cazul ăsta, n-o să păţiţi nimic! rânjeşte Micuţul. Voi doi nu sunteţi altceva decât nişte closete
ambulante!
— E molipsitor, nu? întreabă Obergefreiterul mânjit cu
excremente.
— Fii sigur că este, răspunde Porta entuziasmat. Până să mori de dizenterie şi tifos, te zvârcoleşti
două săptămâni în agonie. Cumplită moarte!
— Nenorocitule! înjură înfuriat Obergefreiterul în momentul în care tânărul ofiţer dă drumul unui nou
val de diaree. A leşinat şi horcăie ca un muribund.
— Nu-1 putem goli cumva? întreabă soldatul, privind
neliniştit în jur.
— Haideţi să-1 lovim de un copac! spune Obergefreiterul, oprindu-se îngândurat. Poate iese totul din
el!
— Putem încerca, rânjeşte cinic celălalt. Ori îl vindecăm, ori moare! Dacă îl golim, se va simţi mult
mai bine!
Izbesc trupul inert al ofiţerului de un copac.
— Nemernicilor, o să plătiţi pentru asta! zbiară furios
- Bătrânul.
— Gura! ameninţă Obergefreiterul, privindu-1 cu ură. Intră îmbufnaţi în coloană, trăgându-1 pe
Leutnant după- ei.
N-ajung însă prea departe şi îşi dau seama că e mort.
După ce aruncă nepăsător cadavru! într-un şanţ. : Obergefreiterul se îndreaptă agale spre
Oberfeldwebelul care mărşăluieşte în fruntea grupului.
154 ' : .
__ Leutnantul a făcut pe el până a dat ortu' popii,
: rapOJ-teazâ el ruşinat. Acum e sus la Popota Raiului şi joacă
barbut cu Sfântu' Petru!
— Ar fi trebuit să mă gândesc că va muri, strigă Oberfeldwebelul enervat. Nu-i de mirare, după cum v-aţi
purtat cu el. Dacă mai faceţi vreodată aşa ceva, o să plătiţi cu capul!
înţeles?
Ne lasă la lazaretul de campanie, unde mulţi alţii ajunseseră
înaintea noastră. Nici nu se sinchisesc să ne ia în evidenţă. Ziua se transformă în noapte. Unităţi din toate
armele sunt în continuă trecere. Trei P-4 camuflate în alb sosesc hurducăind. Alunecă într-o parte şi-n alta
pe oglinda drumului. Un cadavru îngheţat se sfărâmă ca sticla sub şenilele primului tanc.
— Luaţi-ne cu voi, zbiară Porta, făcându-le semne disperate cu mâna. Luaţi-ne cu voi! Suntem din Divizia
6 Panzer. Văzuse pictat pe tancuri semnul Diviziei 7 Panzer — un Y galben.
Trec pe lângă noi fără să oprească. Comandanţii stau în turele, îmbrăcaţi de sus până jos în haine de piele.
Nici măcar nu se uită la noi. Sunt preocupaţi să fugă în timp util.
— Şi asta se cheamă perechea diviziei noastre, spune Porta cu amărăciune. Nu vă faceţi probleme,