1985 Sven Hassel Comisarul

215
— Avem mâinile la fel de curate ca şi macaronarul care l-a ţintuit pe Isus pe cruce, croncăne Micuţul.
Aleargă atât rje repede, încât se împiedică în pfopriile-i picioare.
Câteva minute mai târziu, încep să zbârnâie telefoanele de la Alex Station. Comisarul Schultze „Crimă", a
cărui poredă se datorează faptului că a fost adjunctul Brigăzii Criminalistice nu-şi crede urechilor.
— Ce-ai spus? S-a aruncat din turnul de apă şi s-a prăbuşit peste unul dintre vehiculele Vaterlandului?
Probabil că era străin sau jidan. Nici un neamţ autentic n-ar putea fi atât de prost. Adunaţi rămăşiţele. Vreau
să văd despre ce e vorba. Sosesc imediat acolo!
De îndată ce ajunge, „Crimă" Schultze îi arestează pe Peter Curajosul şi pe paznicul parcului fiindcă nu 1au
oprit pe nebun să sară din turn şi să strice un bun ce aparţine guvernului.
Când află că Piticul e cel care a căzut din turn, „Crirnâ" îşi aprinde un trabuc şi începe să se gândească la o
sumedenie de lucruri. „Porcul ăla mic a fost împins de-acolo", îşi Spune el, suflând un nor de fum cenuşiu.
„Dacă aş şti cine a făcut-o, 1-aş felicita şi i-aş oferi unul din trabucurile mele braziliene. Aerul din Berlin a
devenit mai respirabil de când a dat aschimodia aia ortu' popii".
Succesul „misiunii" e sărbătorit în biroul lui Sally.
— Căderea asta de la şaptezeci şi cinci de metri şi jumătate, râde Micuţul din inimă, o să ne rezolve toate
necazurile. Toţi se vor înghesui sâ^şi plătească datoriile! O s-avem atâţia bani gheaţă încât nici n-o
să-i putem număra!
— Grăbiţi-vă şi adunaţi-vă banii în timp util, îi sfat Sally, privindu-1 fix pe Porta. Duminică va
trebui întoarceţi pe câmpul de luptă. Nu vă mai pot ascunde la Au dat deja de urma unei pocnitori şi au
început sa întrebări incomode. Trebuit să vă luaţi tălpăşiţa îna
de la Gefepo* să preia cazul de la Kripo. Şeful Oberst cu târâte în cap, se pare că-şi pune creierul h pentru
prima oară în ultimii zece ani. M-a sunat, nu mă întrebe dacă nu cumva vreunul dintre oamenii
împuşcat pe cineva de curând.
— Binecuvântate fie roadele pământului! intonează solemn Micuţul, îşi îndeasă în gură un copan mare de
gâscă şi-1 înghite cu o duşcâ de vin roşu.
— Şi toţi cei care se bucură de ele! continuă Porta, în timp ce ia din farfurie un pumn de prune uscate.
— Amin, suspină Sally, bând o gură de vin direct din sticlă.
* Geheime Feldpolizei — Poliţia secretă de teritoriu Ou.).
s te
vă
•j ă un
râu, să mei a
ih
„Râsul tău este un nesfârşit cântec,
Şi moartea te-a găsit vesel si optimist."
Siegfried Sasson
Când se trezeşte, Porta se simte de parca i-a explodat o grenadă în cap. Priveşte ameţit în jur. Se află intrun
dormitor straniu, în care toate lucrurile sunt roţii, culoarea lui preferată. Descoperă uimit că lângă el
stă întinsă o bruneta, cu ochi migdalaţi.
— Ce dracu', am murit şi am ajuns în rai? zbiară el. Treptat, se dezmeticeşte şi începe să judece ca un
adevărat soldat. Se scoală din pat, ridică sticla de vodcă şi soarbe două înghiţituri lungi.
„Trăieşti, îşi spune el. Nu eşti în rai. Te afli în bordelul Nataşei Grasa şi ai plătit cinci sute de Reichsmark
pentru patul ăsta, inclusiv serviciul", îşi caută, bâjbâind, portofelul. Nu-t găseşte. „Raiul e un loc al naibii
de' scump", gândeşte el. Se apleacă din nou după sticla cu vodcă.
Fata -cu ochii migdalaii se trezeşte şi priveşte mirată, ca şi cum s-ar întreba ce caută în patul ei bărbatul
acela gol, cu boneta pe ca P' Se întinde şi cască.
D,~~~ Gbermanski, dacă vrei s-o punem, hai s-o facem acum! Ai
P'atit numai până la ora opt. Mai ai ~un sfert de oră şi pe urmă va
e w să-ţi iei tălpăşiţa. Panirnaieşi, domnule soldat neamţ?
— Mă doare capul, răspunde Porta. Oricum, mulţumesc Pentru ofertă!
nu vrei, spune fata, întorcându-se într-o rână, lasă-mă
orm. Când te cari, sd-nchizi uşa după tine, domnule
f f
MECIUL DE BOX
— Nu-ncape îndoiala unde ne aflăm, face Micuţul cu un • chinuit. Va să zică, asta-i Rusia! Tocmai mi-am
găsit prim ^ păduche. Sărmanul de el, e mort. N-a avut noroc!