1985 Sven Hassel Comisarul

acasă dacă ninge sau plouă.
în orice altă ţară din lume, salvamarul nu era obligat să iasă pe o astfel de vreme, dar nu şi în Germania,
domnule. Permiteţi să raportez, să trăiţi, îmi amintesc de o chestie interesantă: câteva paragrafe din
Regulamentul Armatei germane au fost cauza unei întâmplări cu totul neobişnuite, în pivniţele Ministerului
de Război, se tipăreau regulamentele la o rotativă pusă la dispoziţie de către Compania Graphik AG din
Heidelberg. Era acolo un zeţar, domnule, pe nume Ludwig Kaltblut. Intr-o bună zi, Herr Kaltblut a avut o
idee tâmpită.
— Refuz să te mai ascult, se răsteşte Miiller Nazistul disperat. Cade de pe vehicul, prâbuşinduse
pe pământ cu o bufnitură surdă.
- - .'• 263
"î,.
— Se pare că întotdeauna se întâmplă aşa, oftează Porta, dând din cap. De fiecare dată când încerc să le
explic ceva cu lux de amănunte, ca să poată pricepe mai bine, li se întâmplă
câte-o chestie...
Portă e întrerupt de detaşamentul de aprovizionare cu
muniţie, care ne vine în ajutor.
Am parte de cea mai grea sarcină: să deschid cutiile, să înlătur inelele de protecţie din cauciuc şi sa scot
capacele antirugină. E o muncă istovitoare. Fiecare ladă conţine câte trei obuze foarte grele. Ceilalţi
membri ai echipajului răcnesc la mine să mă mişc mai repede. Vrem să terminăm înainte ca avioanele Jabo
ruseşti să apară printre nori şi.să ne arunce în cap bombele lor cu fosfor.
Terminăm de curăţat tunul. O ţeava murdară poate provoca accidente, şi nu visăm o moarte prematură.
Gâfâind, Porta se întoarce cu o ladă de cârnaţi şi o bucată rotundă de brânză, şterpelite de la cei cu
aprovizionarea.
— Compania a 5-a, se aude vocea comandantului în staţia radio. Ţineţi dreapta. Formaţiune în vârf de
săgeată. Treceţi podul. Trageţi în orice mişcă. Regimentul trebuie să treacă peste pod înainte să fie" aruncat
în aer.
Compania a 5-a, formată din şaisprezece tancuri Tiger, se îndreaptă cu viteză maximă spre râu. Uruitul
cumplit al şenilelor acoperă zgomotul făcut de infanterişti.
Soldaţi ruşi ţâşnesc din gropile individuale şi încearcă să fugă din calea coloşilor de oţel. Mulţi dintre ei nu
reuşesc să scape şi
sunt striviţi sub şenile.
Trei tancuri ale companiei a 5-a sunt lovite şi iau foc. în scurt timp, întregul câmp de luptă este acoperit cu
blindatele germane distruse, care ard. Vehicule Krupp Sport, Panzer 3, legendarele Panzer 4, cât şi tancuri
Panther şi Tiger. Dar pierderile ruseşti sunt şi mai însemnate: tancuri BT-7, KW-2, T-34, alături de tancurile
americane Christie şi de Matildele
engleze.
Pentru a evita un KW-2, Porta schimbă direcţia vehiculului şi trece prin zidurile unei case; turela e
acoperită cu bucăţi de mobilă şi alte obiecte. Ne oprim în mijlocul casei şi privim precauţi prin fantele de
observaţie, într-unul din colţuri se află un pian mare, alb. Pe clape e întins un ofiţer rus, mort. Alţi doi, cu
feţele pline de sânge, sunt tolăniţi pe scaune.
— Să plecăm, murmură Bătrânul cu voce joasă, ca şi cum s-ar teme să nu-1 audă cine-va.
— Motorul ăsta german ne lasă, bufneşte Porta. Probabil că praful rusesc a blocat filtrul. Câţiva dintre voi
trebuie să pună mâna pe manivelă. Aprinzătorul automat nu face faţă.
264
— Du-te tu, zbiară Micuţul. N-am 'de gând să învârtesc la
manivelă.
— Tu şi Sven, ordonă Bătrânul. Şi tară comentarii. E un
ordin!
Protestând violent, ieşim prin trape, în timp ce lucrăm la siguranţele care fixează manivela, mâinile încep să
ne sângereze. Abia reuşim s-o răsucim. Micuţul e cuprins de un acces de furie oarbă, sare şi se lasă cu toată
greutatea corpului pe coada manivelei. Mă adăpostesc în spatele unei şenile, în -clipa în care o rafală
pornită dintr-un pistol-xTiitralieră trece razant pe deasupra capetelor noastre. Mă întorc şi zăresc un rus
mânuind încărcătorul unui Kalaşnikov. Scot, cu un gest fulgerător, o
grenadă de mână din buzunar şi o arunc spre el. Explodează cu
un bubuit strident, sfârtecându-i pieptul.
— Ce dracu' faci? se răsteşte Micuţul, înnebunit de furie,
înghiontindu-mă. Nu e frumos să arunci cu pocnitori prin Casele