1985 Sven Hassel Comisarul

încât cuvintele i se încalecă.
îmblănitul general-maior îl măsoară de sus până jos cu o
privire răutăcioasă.
— Eşti în legătură cu cuinptt„,„ ._. scuturându-şi gheaţa de pe mânuşa de blană.
— Să vedeţi, domnule general, să trăiţi, răspunde locotenentul Braun iritat, Comandantul
e la cabana de vânătoare, la doi kilometri de Sandova.
— Ţi s-a ordonat să ocupi aici poziţie? întreabă generalul-maior ameninţător, cu glasul său
răguşit.
— Nu, domnule general, să trăiţi!
— Atunci dâ-i drumul înainte! Drumul spre casă trece prin
Moscova!
P-4 dispare într-un nor de zăpadă, scuipând limbi de foc prin ţeava eşapamentului. Generalul nu ia în
seamă salutul
Leutnantului.
Braun vine spre noi blestemând printre dinţi, roşu ca racul.
— Plecăm, spune el pe un ton supus, jucându-se nervos cu
automatul.
— Ce ordonaţi, domnule? se interesează Bătrânul,
umplându-şi flegmatic pipa cu tutun.
— Poate c-ar fi mai bine să dai tu ordine, Beier, renunţă neputincios Leutnantul. Situaţia asta nu se
aseamănă cu nimic din ce ne-au învăţat la Şcoala de ofiţeri!
— Luaţi-vă armele, ordonă brusc Bătrânul. Mişcaţi-vă fundurile şi luaţi-o pe marginea
drumului! Păstraţi distanţa dintre grupuri. Pentru numele lui Dumnezeu, nu vă mai îngrămădiţi.
De câte ori trebuie să vă spun că în felul ăsta puteţi fi ucişi toţi cu un singur mortier nenorocit? La
naiba, distanţaţi-vă! urlă el furios la Micuţul, care şi-a ales ca ajutoare pe profesor şi pe Oberst.
— Uşurel, Bătrânule! Eu şi eroii ăştia doi ai Germaniei ne vom împrăştia în toată Rusia!
Cenuşiul macabru al dimineţii de iarnă se preschimbă într-un albastru rece ca gheaţa. Furtuna s-a domolit.
Se aude o împuşcătură la câţiva kilometri depărtare, în frigul ucigător. Epuizaţi, mârşăluim pe câmpia largă,
îndreptându-ne către înălţimile înfricoşătoare ce se zăresc în depărtare.
S TI
52
— Unde s-a mai ascuns împuţitul de Ivan? întreabă Porta, scormonind într-o claie cu fân. Tocmai când ţi se
pare că ai dat de el, îl înghite pământul, întotdeauna fuge ca să ne poată împuşca apoi dintr-o văgăună!
— Rusii sunt experţi în chestii d-astea de ani de zile. explică Gregor. Dacă nu sunt urmăriţi de nişte
inamici blestemaţi ca noi, atunci se ocupă de ei poliţia lor secretă, care de-abia aşteaptă să-i trimită
în Siberia să cureţe zăpada.
Dupâ-amiaza târziu, ajungem la nişte ruine. Peste tot, cadavre aruncate unele peste altele. După o
ciorovăială scurtă si violentă, devenim cu- toţii apatici. Porta găseşte un porc îngheţat.
— Isus e cu noi! izbucneşte Micuţul şi începe imediat să pregătească focul, îi goneşte pe profesor şi pe
Oberstul degradat şi-i obligă să plece în căutarea lemnelor de foc. Să fie bine uscate! urlă în urma lor.
Dacă nu, vă pun pe voi în loc de lemne!
Bătrânul vrea să ne continuăm drumul. Zbiară la noi şi ne ameninţă, dar până la urmă renunţă. Ştie dintr-o
lungă şi amară experienţă că numai un atac inamic cu tancuri grele I-ar putea smulge pe Porta din mijlocul
unei orgii.
Despicăm porcul îngheţat cu ajutorul cazmalelor şi al toporiştilor.
— N-ar trebui să-1 dezgheţăm mai întâi? întreabă Leutnant Braun cu naivitate, apărându-se cu mâna de
aşchiile îngheţate de carne care sar în toate 'direcţiile.
— Nu avem timp, domnule Leutnant, să trăiţi! Dacă mai pierdem multă vreme, prietenii noştri de peste
drum vor veni cu balalaicile-alea ale lor şi ne vor ciurui fundurile, îi explică Porta şi crapă porcul în
două cu un topor de măcelărie.
Albert iese din pivniţă cărând un sac cu cartofi, un coş cu ouă şi un bidon cu lapte îngheţat.
— Isuse şi Mărie! exclamă Porta, cu gura plină de friptură, înmoaie carnea într-un vas rusesc cu şnaps
dulce, pe care 1-a descoperit Albert în pivniţă, o dată cu celelalte provizii. Şi-acum o să vă fac „blini"!
Leutnant Braun e beat şi începe să cânte cântece interzise. Din când în când îi mărturiseşte lui Gregor că nu
i-au plăcut niciodată Hitler şi partidul lui.
Heide îl priveşte plin de reproş. Nu poate să priceapă cum un ofiţer din armata Fuhrerului poate spune
asemenea lucruri.. Se hotărăşte să nu mai aibă niciodată de-a face cu Leutnant. Braun. Porta găseşte în
pivniţă tot ce-i trebuie pentru „blini". Chiar şi somon afumat. E mai degrabă o masă informă şi are o