1985 Sven Hassel Comisarul

Barajul se prăvăleşte ca un covor de oţel. Trage fiecare baterie. Ceea ce s-a întâmplat până acum a fost o simplă
joacă, în comparaţie cu salvele ce cad acum peste noi.
Şase cai vin val-vârtej prin zăpada îngheţată, trăgând după ei un tun de câmp de 100 mm. Trei tunari îi ţin de
hăţuri, înnebuniţi de spaimă. Unuia dintre ei îi alunecă mâna şi e strivit sub roţile masive ale afetului de tun.
Ţeava tunului se balansează în sus şi în jos ca o jucărie.
Un subofiţer de la aprovizionare e lovit de un ricoşeu şi se prăvăleşte de pe cal. Piciorul i se agaţă în scară. Cu un
plesnet ascuţit, capul i se sfărâmă de o piatră.
Trei P-4 vin cu farurile aprinse din direcţia satului distrus. Primul tanc se răsuceşte brusc pe gheaţă, alunecă
înapoi pe-o parte şi se rostogoleşte pe o pantă abruptă. Din turelă ţâşneşte flacăra unei explozii. Se ridică un fum
negru, înecâcios. Un alt P-4 derapează. Comandantul încearcă să iasă prin trapa turelei, dar aceasta se trânteşte
brusc, strivindu-i şoldurile. Apoi tancul se răstoarnă, terciuindu-1 complet.
Un grup de infanterişti germani neînarmaţi coboară pe o pantă, îmboldiţi de o singură dorinţă: să scape, s-o
apuce
130
\
încotro văd cu ochii. Să poată ieşi măcar din acest infern de
flăcări şi urlete, ce pare să se înalţe până la cer..
Un Kiibel cu un steag divizional frânează pe zăpada îngheţată şi începe să patineze. E de mirare că nu
se izbeşte de
tancurile distruse.
Un Oberstleutnant cu epoleţii roşii ai Statului-Major sare din
Kiibel cu automatul pregătit.
— înapoi, javre laşe ce sunteţi! rage el, ameninţând cu pumnul un Leutnant cu uniforma pătată de sânge,
înapoi la poziţiile voastre, dezertori împuţiţi! îşi ridică arma şi trage câteva rafale bine direcţionale în
soldaţii care se înghesuie, părăsind culmile cuprinse de flăcări.
— Omorâţi-1 pe nenorocitul ăsta! zbiară furios un Feldwebel, încercând să-i smulgă
Oberstleutnantului arma din mână. întâi ne masacrează cu tunurile noastre şi pe urmă vor să ne cosească cu
automatele!
— înghiţi-te-ar iadul, obsedat de război ce eşti! îi strigă un Unteroffizier din Jăgers, spumegând de furie. Se
aruncă asupra Oberstleutnantului, îl apucă de. beregată şi-1 sugrumă.
Şoferul Kiibelului înşfacă un automat şi trimite un snop de gloanţe în ceata de soldaţi turbaţi de furie, care
strivesc în picioare trupul Oberstleutnantului.
— Ticăloşi afurisiţi, ţipă el mânios, aruncând o grenadă în
mijlocul gloatei.
Gâfâind, reuşeşte să târască leşul lângă maşină şi azvârle peste el o manta. Strigă ameninţător spre mulţimea de
soldaţi
puşi pe fugă:
— N-aveţi decât să muriţi ca nyşte rahaţi ce sunteţi! răcneşte el disperat, cu vocea înecată în lacrimi. Nici nu
meritaţi altceva. Scursura Armatei, asta sunteţi!
Se urcă la volan şi porneşte în viteză, lăsând în urmă un nor
de zăpadă spulberată.
Ruşii ne împroaşcă din nou cu foc. Rachetele cad şuierând asupra trupelor fugare şi sfârtecă oameni'şi
echipament. Rachete cu cozi lungi de foc ţâşnesc pe cer, salvă după salvă.
— „Orgile lui Stalin", geme Gregor, lipindu-se şi mai tare de pământ. Două tancuri T-34 vin pe o potecă îngustă,
strivind sub şenile mormanele de cadavre şi împroşcând în toate direcţiile sânge, carne şi cioturi de oase.
— Tancuri aruncătoare de flăcări! răcneşte furios Barcelona, care se ghemuieşte în spatele unei stânci înalte.
Albert aleargă în cerc, câutându-şi disperat un adăpost din calea tancurilor care se aproprie vertiginos.
— O groapă! Vreau o groapă! urlă el, ţopăind ca un iepure
rănit.
131
— Vino aici! îi strigă Porta ospitalier. O să-I scoatem afară pe profesor ca să încapi tu!
Albert se aruncă în groapa de obuz cu capul înainte. • — Isuse Hristoase! scrâşneşte el cu o voce
înspăimântată. Asta nu-i un loc pentru oameni! Nici pentru albi, nici pentru negri!
— Nu mai face pe grozavul, îl moralizează Micuţul, rânjind cu toată gura. Rasa umană începe de la gradul
de locotenent. Restul sunt apă de ploaie! Şi în ăştia intrăm şi noi!
— Niciodată nu m-a atras serviciul de campanie la infanterie, recunoaşte Albert, aruncându-şi
cât-colo masca albă pentru zăpadă. Nu ne-au învăţat nimic din ce-i pe-aici la Sennelager şi la
Grafenwohr! Scrâşneşte din dinţi atât de tare încât aproape că-şi scrânteşte falca.
— Nu-i prea distractivă viaţa pe front! spune Micuţul melancolic. Se apleacă rapid, în clipa
în care o grenadă Aterizează pe marginea gropii şi trimite o ploaie de schije în toate direcţiile.