1985 Sven Hassel Comisarul

albă; o s-o vedeţi imediat ca intraţi în parc, acolo unde începe terenul de călărie şi unde puie a balegă de cal!
— Zburăm, strigă nerăbdător Porta, coborând scările din două salturi. Micuţul vine ca o avalanşă în urma
lui.
Un proxenet, care stă în pragul uşii supraveghindu-şi fetele, e îmbrâncit cât colo şi e călcat in picioare.
— Au venit ruşii? zbiară el derutat, uitându-sc lung în urma lui Porta şi a Micuţului care aleargă urlând pe
stradă.
Când ajung la Tiergarten, îl zăresc la câţiva metri depărtare pe Pitic, în aceeaşi secundă, îi observă şi ei; ţipând
îngrozit, o rupe la fugă pe alee, lăsând în urmă un nor de praf. Dar apoi, dintr-o eroare tactică, intră în turnul de
apă.
— L-am prins, chicoteşte Porta. Vom vedea cum cade cineva de la o înălţime foarte rnare. E mai bine
aici decât pe Siegessăule.
Micuţul priveşte în sus.
— E al dracului de înalt, spune el încântat. După ce-o să cadă de-acolo, n-o să mai plece doar amorţit, ca altă
dată. Dar dacă nu sare? Ar trebui să sară peste balustradă, dar el e atât de pipernicit încât n-ar putea s-o atingă
nici dacă s-ar ridica pe vârfuri, cu mâinile întinse!
— Nu vrem să-1 supunem la eforturi prea mari, spune Porta. O sâ-1 ridicăm noi! Rânjeşte încântat, închipuinduşi
cum zboară Piticul din vârful turnului de apă.
Deschid cu forţa uşa de fier; zgomotul răsună în interiorul turnului gol. Piticul fixase o lopată sub clanţa uşii. I se
aud paşii, duduind pe treptele metalice.
— Se grăbeşte să ajungă sus, râde Porta.
— O să se grăbească şi mai tare în cădere, răspunde Micuţul cu un rânjet larg.- Nu-i aşa c-ar fi plăcut
să-1 vedem p-nenorocitul ăla mic plonjând ca o bombă anglo-americană drept pe Cartierul General al
Fiihrerului?
Ajung la ultimul etaj, unde-1 găsesc pe Pitic scâncind şi urlând de frică. Fac de patru ori înconjurul platformei
fără să-1 prindă, apoi Porta se întoarce şi o ia la goană în sens opu;>-ciocnindu-se cu Piticul.
— Până aici ţi-a fost. iubitule, jubilează Porta, întinând
214
Nu nu! zbiară Piticul, făcând un salt înapoi şi lovindu-1 ta ne'Porta cu cizma sa patruzeci şi şapte. In timp ce
acesta hemuieşte înnebunit de durere, Piticul îi trage un cap; se Şe ^ă intră 'între picioarele Micuţului şi-1 izbeşte
cu un şut
'"ribil în regiunea sensibilă.
Micuţul urlă cât zece, ducându-şi ambele mâini la prohab. __ Te-ai distrat destul, răcneşte Porta, ochindu-1 cu
pistolul pitic Trage de trei ori la rând, fără să-1 nimerească.
P£ Piticul se suie pe balustradă şi rămâne acolo, clătinându-se riculos câteva clipe. Porta coboară pistolul şi-1
priveşte cu
sura căscată pe omul acela mic, care stă pe muchie, mişcându-şi
braţele să-şi menţină echilibrul.
— Sfinte Isuse! exclamă Micuţul, uitând de durere. Pigmeul ăla nenorocit nu-şi dă seama ce distanţă mare
e până jos!
— Maica Domnului! chiuie Piticul disperat. Se înclină pe spate, dar îşi recapătă echilibrul dând din
mâini.
— Dacă şi după asta scapă, ar fi foarte bun într-un spectacol, spune Porta gânditor. Oare nu-1 putem
vinde vreunui circ ambulant?
Micuţul întinde o mână să-i dea brânci Piticului, dar, tocmai atunci, o rafală de vânt îl dezechilibrează. Se
apleacă şi rămâne
0 clipă într-o poziţie incredibilă, după care întinde mâinile înainte, dar nu se poate apuca de nimic.
Se clatină şi se pierde în ceaţă.
Porta şi Micuţul se apleacă peste marginea balustradei şi-1 privesc cum cade.
— Fâlfâie din mâini, zbiară Micuţul, aşa cum fac pescăruşii!. O să aterizezi lin şi n-o să-ţi
spargi ţeasta!
Un Schupo, care discută la poartă cu un paznic despre înaltă trădare, îşi ridică privirea şi-1 vede pe Pitic în
cădere. Geme înfundat şi i se înmoaie picioarele. Pentru curajul dovedit în unităţile de sticleţi de la sfârşitul
anilor douăzeci, fiind unul dintre cei mai buni mânuitori ai butanului şi ai patului de armă,
1 se spunea Peter Curajosul.
-Paznicul parcului se aruncă la pământ în spatele unei lăzi de gunoi, crezând'că Piticul e un nou tip de bombă
inventat de inamici. N-aii mai rămas din el decât cizmele numărul patruzeci *' Ş.apte,.care se zăresc prin
acoperişul spart al unui Volkswagen Ccnuşiu, aparţinând organizaţiei Todt. Rămăşiţele trupului său, amestecate cu
volanul şi schimbătorul de viteze, sunt împroşcate Pe cutia cu scule.
~ _Imaginează-ţi, a făcut-o singur, strigă Porta în timp ce a'eargă nebuneşte pe scări împreună cu Micuţul.
Suntem complet nevinovaţi!