1985 Sven Hassel Comisarul

RAF — Roval Air Force — Aviaţia Regală Britanică (n.l.). ** Reichssicherheinhauptamt — Cartierul General al Siguranţei
Reichuli:
M ar fi trebuit să spună niciodată aşa ceva. Tocmai atunci
ra trei inşi, cu pălării pe ochi, să-1 interogheze pe
S ^ S ' S rafistul gării în legătură cu alt caz. Femeia de serviciu li s-a
îs că tipul de la Kripo i-a făcut criminali pe soldaţii germani, ţ tăbărât toţi trei pe tânărul detectiv şi aproape
că 1-au sfâşiat • bucăţi. De aici a început o altă serie de nenorociri. Telegrafistul îşi ţinea mâna pe
comutator, gata să oprească
xoresul de Eger şi să dea cale liberă trenului de la Miinchen, dar preocupările tipilor cu pălării 1-au iritat şi
a avut o scăpare. Expresul de Eger şi-a continuat mersul cu viteza maximă. Trenul de Miinchen n-a luat-o
pe linia care trebuia şi telegrafistul a-nceput să zbiere. Aia cu pălăriile erau atât de preocupaţi să-şi
cotonogească colegul care insultase onoarea marelui soldat german, încât nici măcar n-au remarcat urletele.
De fapt, erau obişnuiţi cu aşa ceva. N-au observat nici când telegrafistul a
ghiţit banda de telegraf ca să înlăture orice dovadă.
in,
„O să se întâmple chiar acum!" a prorocit el, uitându-se pe fereastră cu interes.
Expresul 044376-2, tras de două locomotive, dintre care una mergea invers, venea duduind din depărtare.
Se apropia de gară învăluit într-un nor de fum. Din vagonul de poştă au zburat două baloturi cu „Volkischer
Beobachter", ce conţineau ultimele veşti despre „întărirea frontului" şi „retragerea strategică".
Telegrafistul a închis ochii, a căscat gura, aşteptând ciocnirea celor două trenuri în plină viteză. Izbitura s-a
produs la borna douăzeci şi doi.
Expresul de Eger părea să-şi croiască drum prin rapidul de Miinchen cu nişte sunete nemaiauzite, în stil
tipic nemţesc, totul a devenit extrem de complicat.
Ăia cu pălăriile au uitat complet pentru ce veniseră. S-au făcut repede nevăzuţi, dar nu le-a folosit la nimic.
Au fost descoperiţi, învinuiţi şi ei de producerea 'accidentului, dar cu puţin noroc n-au fost acuzaţi de
sabotaj. Altfel, i-ar fi spânzurat de două ori. Aşa, s-au ales cu gâturile lungite numai o dată. Telegrafistul n-a
vrut să facă cunoştinţă mai îndeaproape cu justiţia germană. A sărit în aer cu gară cu tot, folosind
explozibilul depozitat acolo pentru a distruge totul înainte de sosirea inamicului. Femeia de serviciu gradul
doi a făcut şi ea în aşa fel încât să scape de mâna legii. S-a ascuns într-un dulap în care telegrafistul îşi ţinea
marfa de contrabandă. Când a dinamitat gara, a zburat cu tot cu dulap.
— Arăţi ciudat, barmane. Doar nu ţi-o fi rău? întreabă Porta serviabil. Sau poate n-ai fost în stare să mă
urmăreşti cu atenţie? De fapt, încercam să-ţi spun că prea mult alcool strică. Ştiu un tip care ţinea -un birt.
Se numea Oskar Schleben şi era
copil găsit. L-au găsit pe pragul unei uşi din Schlebenstrasse şi 1-au botezat după numele străzii. Deci, tatăl
a făcut rost de un băieţel adorabil, pe care 1-a crescut cu ajutorul unei tinere chinezoaice, în fiecare seară îi
dădea copilului un pahar de Bummerlunder ca să adoarmă. Când puştiul a făcut doi ani, timp în care n-a
fost niciodată cu adevărat treaz, a fugit de-acasă. Ei bine, a hoinărit ce-a hoinărit, după cîire s-a aşezat pe
trotuarul de lângă Tiergarten, exact în dreptul chioşcului de cârnaţi. N-a priceput nimeni cum a putut un
copil să ajungă atât de departe. Probabil pentru că avea sânge de chinez în vino. spuneau unii. Oricum,
după câteva ore, oamenii 1-au observat şi. bineînţeles, s-a ivit şi cineva de la Schupo.
„Ce-i cu tine aici, micuţule?" 1-a întrebat copoiul cu un glas prietenos, dar cam fals.
„Pu-pu", a răspuns băiatul, repetând replica.
Şi-n orice caz, asta era tot ce ştia să zică.
Copoiul s-a înfierbântat.
„Vorbeşte germana, sau te arestez!"
„Pu-pu", făcea băiatul, care, după asta, bineînţeles că a f o-u arestat.
L-au dus la Alex, 1-au judecat şi, în final, a ajuns într-o celulă. S-ar fi putut întâmpla chiar să-1 şi uite
acolo, pentru că n-au avut cum să-i facă fişă de intrare. Vă daţi seama că nu puteau să scrie numele „Pu-pu"
pe un document important al poliţiei germane. Dar, neprimind obişnuita porţie de Bummerlunder, puştiul a
început să orăcăie. Stabswachtmeisterul Schlade, un adevărat neamţ, a deschis uşa celulei şi s-a zgâit
îndelung la el.
„N-ai citit regulamentul închisorii? E interzis să cânţi şi să vorbeşti cu voce tare! Strict interzis!"
Copilului nici că-i păsa. El voia Bummerlunder. Au trimis după psihiatrul închisorii şi treaba a început să se
pună în mişcare...
— Ce s-a întâmplat, chelner? Se pare că mai ai puţin şi te sufoci! spune Porta compătimitor, luându-şi
singur un pahar cu bere.
— Nu, nu mai vreau să aud nici un cuvânt în plus! Nici despre poliţie, nici despre altceva, bâlbâie
barmanul, punându-şi mâinile la urechi. Nu mai pot să suport... Simt c-o iau razna!