1985 Sven Hassel Comisarul

entu/uiMiHiii11 ^
decisiva, uai caucazianul se arunca asupra iui ca o lovitura asupra unei găini adormite.
nevastu ţe peste încheietură, apoi îşi repede ambii pumni în
*"l lui. îi pârâie toate oasele. Neamţul trage un ţipăt de
creştetu ^ 'apjeacâ înainte. Dar lovitura de dreapta a rusului îl
agonie ş ^ Aproape că se dă peste cap şi, ca prin minune,
r Ca
"*' eazâ în picioare, împingându-şi dreapta în figura
aterl
z;anului. De furie, uită cu totul de stânga lui sfărâmată şi
Cal "nfige cu toată forţa în plexul adversarului.
0 __ o nu! geme Wolf, întrezărind cum câştigurile încep să-i
lunece printre degete. Cuprins de panică, Porta începe să facă
l nuri de dezertare la ruşi. Dacă pierde caucazianul, lucru
foarte posibil acum, e cu neputinţă să fie plătiţi toţi câştigătorii
pariufilor.
Dar rusul încă nu e terminat. Sare pur şi simplu la neamţ, care face o răsucire fulgerătoare de optzeci de
grade, încercând să-1 pocnească pe rus între picioare, dar ratează lovitura. Rusul eschivează şi încearcă o
manevră riscantă pentru a-i rupe adversarului gâtul. Germanul o remarcă, sare în sus, apoi la dreapta, şi-1
pocneşte pe rus în umăr. Rusul trage un urlet, văzând cum se deschide culoarul spre beregata neamţului.
Capul acestuia zvâcneşte de două ori, ca şi cum ar fi smuls din şira spinării. Cu un ţipăt, cade în genunchi,
scuipă şi horcăie, devenind stacojiu, încet-încet, se 'prăvăleşte într-o parte şi varsă. Se ridică anevoie în
genunchi, scuipând foarte mult sânge. Se prinde de corzi şi e din nou în picioare. •
— Acum trebuie terminat rahatul ăla de neamţ! urlă Micuţul încântat. Băiatul vecinilor nu mai trebuie să-i
dea decât una singură, şi s-a zis cu el. • .
Dar Micuţul se înşeală. Germanul nu e terminat. După ce secunzii săi i-au turnat în cap câteva găleţi cu apă,
se apucă din nou ^să-1 tăbăcească pe rus ca un elan turbat care-a fost gonit de lângă ^turmă. Caucazianul îi
trăsneşte o lovitură în beregată şi-1 arunca peste corzi. Apoi, se învârte prin ring urlând, cu mâinile ridicate
deasupra capului. Din când în când, îi trage un picior neamţului, care zace întins ca un crucificat.
. Mulţimea înnebuneşte. Un Unteroffizier bavarez năvăleşte 'în oh" H randuri' agitând o traistă deasupra
capului. Când dă cu -j11 de „ mecanicul-şef Wolf, în uniforma sa croită pe comandă, şti ^Unca tra'sta 'n faţă, şi
prin aer încep să zboară roşii storcite, U K6 porumb > bucăţi de friptură de raţă şi multe altele, sose-f ?
ldw „ ebel obez din Serviciul de Aprovizionare Aeriană a e i ierand di° sectorul de clasa a ^ treia, târându-şi un i^ j
at de c r
P' i° numai cu şiretul, îşi cere banii înapoi, 'că meciul a fost o înşelătorie..
' 237
— Faites vos jeux! ţipă Porta, şi, făcând semnul y înfige degetele în ochii Feldwebelului.
" ' îşi
— Trăiască Marea Germanie! ţipă fanatic un Ober»>f clin Regimentul 8 Panzer. Răstoarnă o găleată neagră
elb ^^ zilele, în capul unui Feldpolizeiinspektor. Murdăria~ii îm'r>r ° a'e şi pe el pe faţă.
' a^că — Doamne din cer! exclamă Porta, sărind in lături. " asta^ curăţă un om mai iute decât o farmacie
între
în curând, bavarezii încep să folosească drept macaroanele şi budincile pe care le luaseră cu ei ca merinde
î câteva minute, întreaga hală seamănă cu o bucătărie H" campanie aruncată în aer. Un sandviş uriaş cu
brânză topită ^' ceapă zboară prin aer şi se sfărâmă de perete ca o grenadă î apropierea Bătrânului.
O bucată de caltaboş zboară spre noi. Porta se apleacă şi Micuţul o încasează peste faţă cu un plescăit sonor.
Porta se întoarce să vadă de unde-a venit caltaboşul şi se alege cu un peşte cât toate zilele în ceafă. Capul
peştelui zboară şi intră în gura căscată a lui Gregor, mai-mai să-1 înăbuşe.
Porta se ia după un artilerist bondoc, dă să-i tragă un picior, dar ratează lovitura şi cade pe spate. Artileristul
înşfacă un pateu şi-i mânjeşte mutra. Porta se ridică, îl atinge pe individ cu piciorul şi-1 dă de-a berbeleacul.
Micuţul îl salvează pe Albert în ultima clipă din mâinile a doi renani care erau cât pe-aci să-1 sugrume.
— Pantera, ţipă Porta, daţi careva drumul dihaniei negre. O să le arate ea de unde îşi lua Moise berea!
Cu înjurături şi răgete sălbatice. Micuţul reuşeşte, in cele din urmă, să aducă pantera, pe scări, până în sală.
Animalul adulmecă hrana, îşi leagănă coada şi-şi scoate ghearele lungi.
— Maică Precistă, strigă Micuţul, încordat. Dihaiiia e pornită! Dă-i bătaie, Ulrich, ai tăi sunt
toţi!
— Hodorogilor le stă câteodată mai bine morţi, tună Porta, repezind o scândură într-un Stabsfeldwebel
din corpul de mecanici al diviziei.
Pantera rage prelung şi se pregăteşte să sară.
— Nu-u-u-u! urlă îngrozit un Wachtmeister din Artilerie-agitând deasupra capului o sticlă spartă. Zăreşte
fălcile căscate ale panterei şi-1 lasă picioarele. Felina îşi încovoaie spinare3 : măsurând distanţa până la