1985 Sven Hassel Comisarul

La o curbă periculoasă, şoferul Pumei pierde controlul volanului. Vehiculul începe să se clatine, se_ înclină peste
marginea drumului şi cade pe o pantă abruptă, în următoarele secunde, străpunge gheaţa groasă care acoperă
suprafaţa râului şi apa rece ne împroaşcă din cap până-n picioare. Suntem acoperiţi imediat de gheaţă; motorul
tuşeşte scurt şi se opreşte.
— Chiar că m-am săturat de războiul ăsta mondial, răcneşte Porta în momentul în care scăpăm de ameninţarea
sloiurior de gheaţă. Vreau să plec acasă şi să mă basculez din nou într-un closet de porţelan; vreau să mă
bucur de toate avantajele confortului modern. Lasă-i pe ruşi să stea pe budele lor de lemn îngheţat sau să-şi
facă nevoile în gropi şi să se şteargă la cur cu pietriş!
— Acasă! îngână Bătrânul pesimist. N-o să ne mai întoarcem acasă!
Cu eforturi supraomeneşti ieşim din nou la drumul mare şi trecem peste rămăşiţele paravanului de beton de care
s-a izbit maşina blindată. Opreşte o sanie motorizată şi ne suim în ea. Şoferul, un Obergefreiter disperat, cu o faţă
lungă de cal, stă lângă cadavrul îngheţat al unui Oberst.
— Ce-ar fi să-1 aruncăm pe ştăbuleţul ăsta? Am avea mai mult loc, sugerează Porta. Cred că nici nu iar
mai păsa.
— Nu se poate, răspunde Faţă de Cal. El e permisul meu de liberă trecere: Până acum, am trecut deja prin
cinci sute de baraje rutiere. Le spun că e şeful de stat-major şi că am primit ordin să-1 duc înapoi, ca să aibă
parte de funeralii creştine cu adevărat nemţeşti! Steaguri, tobe, trompete şi toj restul! Tacâmul
obişnuit pentru un şef care pleacă spre Valhalla.
— încotro te îndrepţi? întreabă Gregor, făcându-şi loc lângă leşul îngheţat.
— Koln, răspunde Faţă de Cal, cu - un nechezat.
— Trebuie c-ai halit un comisar şi ţi-a căzut greu, remarcă Porta. O să atârni tu cu mult înainte s-ajungi la Koln,
iar şeful
" Vc/i Raia/ion de mar).
* ta degerat va fi spânzurat o dată cu tine, ca să le fie celorlalţi
fnvăţăturâ de minte. . . .
__ S_0 crezi tu, intervine Heide pe un ton sigur. Unui set de
stat-major cu petliţe roşii i se deschid toate uşile. Chiar şi atunci când e mort. Copoii devin de-a dreptul
omenoşi.
__ £raţ într-adevăr, şeful tău de stat-major? întreabă
Bătrânul, privind gânditor faţa îngheţată a Oberstului, schimonosită într-un rânjet cadaveric.
__ Sigur că da, răspunde Faţă de Cal. Tocmai ne dusesem să
cercetăm amplasamentele artileriei, când vecinii au aruncat un obuz şi i-au" luat piuitul baştanului. Comandantul
diviziei mi-a ordonat să am grijă să i se facă o înmormântare creştinească, pur germană, lucru imposibil în ţara
asta păgână. Aşa câ-1 duc pe grangur la Koln, unde ştiu că există un cimitir catolic binecuvântat de Papa Pius al
XII-!ea.
— Dacă reuşeşti, exclamă Porta entuziasmat, o să-mi scot şi pălăria şi şosetele în faţa ta!
— Nu cred, spune sumbru Gregor. Până la urmă tot o s-ajungă la un punct de control unde vânătorii de
capete or să-i pună întrebări şi, cât ai clipi, o să se trezească cu o frânghie în jurul gâtului. Adio Koln!
— Drace! strigă Porta înfricoşat.
în faţa noastră se zăreşte un punct de control al Poliţiei militare; se văd felinarele şi indicatoarele de oprire.
Vehiculele oprite sunt aliniate la marginea drumului şi grupuri de soldaţi străbat câmpul. Din copaci atârnă
cadavre. Poliţiştii militari, înarmaţi până-n dinţi, sunt comandaţi de un Hauptmann cu o înfăţişare scârboasă care
stă cu automatul pregătit.
— De unde veniţi şi încotro vă îndreptaţi? întreabă el cu o voce tunătoare. Ordinele de deplasare!
— Da, să trăiţi! spune Faţă de Cal, al cărui ton trădează o experienţă îndelungată în astfel de situaţii. Permiteţi
să raportez, să trăiţi! Execut ordinul comandantului diviziei, să trăiţi! Şeful nostru de stat-major, căzut în
luptă, trebuie transportat la Cimitirul Eroilor, să trăiţi! Pentru funeralii naţionale, să trăiţi!
Hauptmannul din Poliţia 'militară pare să cântărească situaţia. Priveşte bănuitor spre Oberstul îngheţat şi nu-1
observă pe Porta, care coboară din sanie fără nici un zgomot şi apare brusc în spatele lui.
Permiteţi să raportez, să trăiţi! răcneşte Porta într-un e * ces .de zel militar. Avem necazuri, să trăiţi! In spatele
nostru, sa. trăiţi! Generalul de corp de armată, să trăiţi! E ţinut în loc cu alaiul său cu tot, domnule!
Ofiţerul poliţist se întoarce brusc şi se holbează furios la
173
«tilSisCŞs-. -^
Porta, care salută ţeapăn în poziţie de drepţi, ducând mâna ia capul bandajat.
— Şi ce mă priveşte pe mine? latră el. Despre care general
vorbeşti?
— Nu ştiu, să trăiţi! răspunde Porta. Ştiu doar că e un general sus-pus care sade în Kiibelul său
Mercedes şi urlă, domnule! Obergefreiter, mi-a spus. Du-te la Hauptmannul ăla din Poliţia militară şi spune-i
că i-am ordonat să vină aici cu toţi oamenii lui!
— Ptiu, drace! înjură enervat ofiţerul din Poliţia militară. Unde e generalul ăsta afurisit? Poţi să şezi pe o