1985 Sven Hassel Comisarul

major îngheţat. .
* Când loji ceilalţi vor trăda,/ Noi vom rămâne credincioşi... * Stuka — prescurtare de la Siurzkampfflugzeui> — avion de
luptă în folosit îndeosebi în bombardament (n.t.).
175
îi strecurări un bacşiş şi reuşim să rămânem împreună. Dacă ne despărţim, s-ar putea să nu ne mai regăsim.
Divizia noastră e distrusă şi e posibil să nu mai fie niciodată reconstituită.
— Berlin, Berlin, vin spre tine! visează Porta cu voce tare, rânjind fericit. Vor fi unii care vor face pe
ei de frică la întoarcerea mea!
Doi infanterişti zac pe un morman de paie murdare. Capetele le sunt complet acoperite cu bandaje, în afară de o
mică deschizătură în dreptul gurii.
— împuşcat în ceafă, spune unul dintre ei cu o voce răguşită, gesticulând cu degetul înnegrit de
ger.
— împuşcat în ceafă? întreabă uimit Barcelona. Se poate scăpa după aşa ceva?
— Eu sunt o dovadă că se poate, remarcă unul dintre soldaţii cu capul bandajat. Am căzut
prizonieri tocmai când ne-am părăsit poziţiile. La început s-au purtat normal. Ne-au luat doar ceasurile. Ivan
nu se gândeşte decât la ceasuri, biciclete şi femei. Nu dă doi bani pe altceva. A apărut însă şi un
Polkovnic* şchiop. Genul de tip periculos, cu Naganul într-un toc galben, deschis. El însuşi a lichidat doi SS-işti.
Bang! Bang! Un glonţ în măruntaie, şi cu altul le-a zburat creierii. Apoi a urlat la noi şi ne-a asigurat c-o s-o
sfârşim la fel. Ne-a ordonat să ne încolonăm şi am pornit în marş către răsărit, în confuzia generală, câţiva au
reuşit s-o şteargă. Ruşii n-au fost prea încântaţi când şi-au dat seama că numărul nostru nu mai
corespunde. Ne-au luat la bătaie, iar celor trei soldaţi care s-au prăbuşit epuizaţi le-au sfărâmat ţeasta, după ce leau
străpuns pântecele cu baioneta.
Polkovnicul şchiop plecase şi am crezut că ne vor cruţa. De obicei, soldaţii nu sunt prea câinoşi cu alţi soldaţi,
chiar dacă poartă uniforme diferite. Ne-am oprit într-un loc bine adăpostit, de unde se auzeau zgomotele
motoarelor.
Ruşii s-au adunat în grup şi au început să ne privească ciudat. Credeam că motoarele cu pricina sunt Maibachuri
şi că e pe cale să aibă loc un contraatac. Dar se părea că localnicii puneau la cale ceva urât. Bolboroseau într-un
dialect asiatic ciudat şi beau şnaps nemţesc dintr-o butelcă. După ce s-au pilit, au început să cânte atât de tare
încât puteau fi auziţi de la câţiva kilometri. Din când în când, ne ameninţau cu Kalaşnikovurile şi ne promiteau o
călătorie urgentă spre Poarta Raiului, unde vom scăpa de război. Dimineaţa ne-au ordonat să ne încolonăm pe un
singur rând şi să mărşăluim printr-o pădure. Ne-am oprit într-o poiană în care se aflau câteva tunuri
* Polkovnic — colonel (în Ib. rusă).
176
H' truse. Am simţit gura rece a ţevii unui pistol cum mi se
propteşte în ceafă.
Dasfidania, Fritz", a şuierat individul din spatele meu, fericit un porc ce se tăvăleşte în mocirlă. Un pocnet scurt,
şi într-o f leerare mi-a dispărut totul din faţa ochilor. Probabil că mi-am "ntors cumva capul în momentul în care
s-a descărcat pistolul. Oricum, important e că nu m-a omorât; m-am trezit puţin mai târziu, când cineva a început
să mă împingă. Ne găsise o unitate de recunoaştere, dar numai eu şi amicul meu mai eram în viaţă. Toţi ceilalţi
aveau ţestele sfărâmate. Naganul nu-i pistol de damă. Şi, după cum vedeţi, am supravieţuit, dar mi-au distrus
ochii. .
__ în cazul ăsta, ar ii tost mai bine sa te omo'are, spune
Porta, privind la capul bandajat.
— Aşa e, încuviinţează Barcelona, suspinând adânc. Coridoarele lungi sunt pline de răniţi care gem şi
cheamă
medicii şi sanitarii. Nu se ocupă nimeni de ei. Trebuie să aştepte
să le vină rândul.
Din sala de operaţie sunt scoşi fără întrerupere oameni morţi, ceea ce ne face să credem că majoritatea răniţilor
mor pe masa de operaţie.
— Şefii Partidului vor fi foarte ocupaţi în următoarele săptămâni, spune Porta, urmărind cu
privirea cinci cadavre cărate de prizonieri ruşi. „Heil Hitler, Frâu Miiller! Partidul vă împărtăşeşte demna
suferinţa. Fiul dumneavoastră a căzut pentru Fuhrer şi Vaterland! Fuhrerul vă mulţumeşte! Heil
Hitler, Frâu Miiller!"
— Taci odată, fir-ar să fie! înjură nervos Bătrânul. Ajunge, nu crezi?
Medici tineri, îmbrăcaţi cu halate pătate de sânge, se apleacă deasupra noastră şi discută cu interes profesional:
unghiuri de penetrare, perforarea plămânului, maxilare rupte, feţe zdrobite, ochi împuşcaţi, răni la intestine,
genunchi sfărâmaţi, arsuri de diferite grade şi multe alte asemenea mutilări. Parcă suntem material didactic, in
final, ni se acordă un punctaj. Celor cu peste cinci puncte li se pune o etichetă roşie la unul din genunchi, ceea ce
înseamnă că nu mai merită să fie operaţi.
Când îmi vine rândul, am impresia că sunt înconjurat numai de etichete roşii.
Porta îmi face semn cu mâna când e dus spre greţoasa sală de operaţie, îi urmează Gregor, care reuşeşte să se uite