1985 Sven Hassel Comisarul

Kremlin. Am reţeta, să trăiţi, poate o doriţi şi dumneavoastră?
— Nu, Porta, mulţam, nu azi, surâde Oberst Hinka, Mtându-1 cu mâna pe umăr. într-o oră
plecăm. Pâstreazâ-ţi calmul, Beier, i se adresează el Bătrânului. Cred că o să intrăm într-o treabă tare
urâtă. Porta şi Creutzfeldt, fără ieşiri de gCăpătuială sau jafuri! Dacă aud că faceţi porcării, institui o
Tpurte Marţială de urgenţă şi n-o să vă trec nimic cu vederea! paful e o problemă gravă.
' — Am înţeles, să trăiţi, am înţeles perfect, domnule! cârâie Porta, cu o voce amabilă. Am văzut
avertismentele afişate peste ,jtot, să trăiţi! Jaful atrage după sine ştreangul. Oberst Hinka, să fetrâiţi,
permiteţi să raportez, suntem destul de dezgheţaţi şi o să Ine ţinem mâinile acasă ca să nu ne ardem. Am
văzut afişele, să
prăiţi!
în următoarele douăzeci de minute, Micuţul şi Porta sfărâmă uşa unei pivniţe şi trec prin ceea ce fusese
odinioară reşedinţa maiorului. Răscolesc sertare şi dulapuri, risipindu-le conţinutul pe podea. Nu descoperă
nimic interesant şi trec în camera următoare, unde dau peste o sticlă de vodcă într-un coş de
gunoi.
— Hai s-o ştergem de praf, spune Porta ducând sticla la gură. După ce scurg şi ultimele picături din sticlă,
îşi continua periplul dintr-o cameră în alta, râzând şi chirăind. Până la urmă, ajung în dormitor, unde
tronează un pat demodat de dimensiuni uriaşe.
Micuţul adulmecă precum un câine de vânătoare care a dat de urma vulpii. Se strecoară de pe marginea
patului tocmai sub pilota grea, ţărănească.
— Pis, pis, pis, pis! vine de sub aşternuturi glasul său înfundat. Melonul i se iveşte la capătul pernei.
Muiere! sforăie el'
69
şi se afundă din nou printre cearşafuri ca o nevăstuică în gaura iepurelui.
Porta îşi bagă capul printre falduri să vadă ce face Micuţul. Nu-1 găseşte, se suie pe el, începând să chiţăie
ca un arici într-o noapte caldă de vară.
La început, Micuţul nu-si da seama că Porta e cel care se lăfâie în pat. Se iscă o încleştare scurtă, dar
violentă, în urrrui căreia pilota e sfâşiată de la un capăt la altul. Penele zboară in toate direcţiile.
Se ridică în capul oaselor, fiecare la câte un capăt al palului, şi privesc ameţiţi în jur. Penele se aştern încet
peste ei, făcându-i să semene cu doi pescăruşi în toiul unei furtuni.
Micuţul găseşte într-o ladă plină cu lenjerie nişte chiloţi roşi; cu volănaşe de dantelă şi cu nasturi în partea
din faţă, aşa cum era moda la începutul secolului.
— Sfântă Fecioară din Kazan, câtamai fundul trebuie să fi acoperit, strigă Porta, lingându-şi buzele. Cred
că nu i-ar putea umple nici măcar un cal de tracţiune!
— Isus ne iubeşte, intonează Micuţul. Dacă ar fi fost aici curul ăla, cu tot restul de accesorii, ne-am fi tras
şi noi nişte budigăi triunghiulari!
— Muiere, suspină Porta visător, îngropându-şi faţa în chiloţii roşii. Fornăie şi mârâie ca un
motan într-o aventură nocturnă.
— Dâ-mi chestiile alea, cere Micuţul.
îşi trage budigâii roşii peste uniformă. Porta îi dă şi un sutien imens. Se împiedică de'masca de gaze şi o
aruncă pe fereastră.
Sutienul e umplut cu două cârpe de şters pe jos şi arată ca două vârfuri ale Alpilor. Descoperirea unui corset
demodat aproape că iscă o bătaie. Până Ia urmă îl obţine Porta.
Se admiră amândoi înîr-o oglindă mare. Corsetul e foarte frumos, împodobit peste tot cu trandafiri şi
fluturi.
— De ce cu fluturi? întreabă Micuţul dus pe gânduri.
— E foarte clar, spune Porta ca un bun cunoscător. Zboară de pe el şi aduc bărbaţii direct la ţintă.
într-un dulap găsesc o pălărie mare şi neagră, împodobită cu cireşe. Porta o confiscă.
— Ce-ai zice s-o punem rapid? întreabă el, unduindu-şi coapsele şi imitând mersul unei
târfe. O pui pentru zece bumâşti? chicoteşte el, stând la fereastră şi trimiţând bezele unui grup de
motociclişti care-! privesc înmărmuriţi, ca şi cum ar fi martorii unei minuni.
- îţi arăt curu' la juma' de preţ, rage Micuţul răguşit.
70
— Haideţi, băieţi! le face Porta semn cu capul. Luaţi-vâ bilete de intrare. Zece parale pentru poziţia
clasică germană. Pentru artificiile franţuzeşti plătiţi dublu. Şi dacă vreţi să-i vedeţi o dată curul lui
Sophie, vă costă numai două mărci.
Micuţul se caţără pe pervazul ferestrei şi-şi unduieşte crupa. Chiloţii roşii flutură în vânt.
Porta face o mişcare scurtă cu mâna şi scuipă în zăpadă.
— Nici o şansă, dragul meu, îi spune Micuţului. E foarte adevărat ce se spune la crâşma „Crocodilul":