1985 Sven Hassel Comisarul

câteva tunuri cu tragere scurtă aruncă obuze în mijlocul nostru, în câteva clipe, terenul arată ca o mare pe timp
de furtună, p!inâ cu rămăşiţele unei epave.
Eroismul Regimentului Gross Deutschland dispare treptat. Până şi Leutnantul cu buze subţiri şi uniformă de
comandă pare îngrozit.
— Culcat, lua-te-ar naiba! strigă Bătrânul aspru.
în ciuda fricii, Leutnantul observă că Bătrânul nu i s-a adresat regulamentar. Deschide gura îngustă şi rea, dar,
înainte de a apuca să vorbească, îl nimereşte o rafală scurtă de mitralieră, aruncându-1 înapoi, peste peretele
înzăpezit. Cade în faţă, strivind gheaţa sub greutatea corpului. Picioarele îi zvâcnesc spasmodic. Rămâne
complet nemişcat.
— Vino, moarte, vino... fredonează Legionarul încetişor. Se ivesc ca din pământ două tancuri Panther. Se
rostogolesc
pe lângă noi zornăind. Tunurile enorme ies ameninţătoare din turele, ca degetele arătătoare ale unui
uriaş.
— înainte! zbiară Lowe şi ne face semn cu pumnii încleştaţi. Compania a 5-a, după mine!
84
Alergăm cu greu prin zăpadă, străduindu-ne să stăm cât mai aproape de tancuri. Când tunurile amuţesc, ne
aruncăm la pământ pentru a ne trage sufletul. Un grup de ruşi încearcă să fugă dintre ruinele înnegrite de fum.
Câteva automate clănţăne. şi ruşii se prăbuşesc, surprinşi de ceea ce se întâmplă.
— Incomplet instruiţi! mormăie Heide dispreţuitor, lovind cadavrele cu piciorul. In opinia lui, cine nu e sută la
sută soldat e un gunoi. Pentru el, mila este semnul mentalităţii de slugă, în apropierea colhozului se află un şir de
camioane grele, pictate cu
litere chirilice. -
Obuze brizante zboară prin aer. Soldaţii de la aprovizionare, care picoteau în cabinele şoferilor, zboară
rostogolindu-se prin aer. Unii dintre ei sunt ucişi în cădere. Totul se termină atât de repede, încât- nici noi nu
realizăm prea bine ce s-a petrecut.
Ne repezim să buzunărim cadavrele şi înhăţăm tot ceea ce ne-ar putea fi necesar. Când să jefuim camioanele,
apare în mijlocul nostru o siluetă în uniformă de general. Ordine scurte sunt scuipate precum salvele de
mitralieră.
Oberleutnant Lowe stă în poziţie de drepţi, cu mâna la buza
caschetei.
— Da, domnule general, să trăiţi! Da, să trăiţi! — e tot ce poate să îngaime. E şi greu să spui altceva
când te afli în preajma generalului Baron von Mannteufel, temutul comandant al Diviziei Panzer Grenadier
Gross Deutschiand, Acum îl vedem pentru prima dată, dar am auzit de el, şi asta ne e mai mult decât suficient.
Până şi Porta şi Micuţul se retrag tăcuţi în spatele unui camion rusesc.
— Din câte ştiu eu. n-aţi primit ordin să opriţi aici! Mă înşel cumva? trâmbiţează micul general cu o privire
glacială. Atacăm închisoarea OGPU, domnilor. Priviţi în iurul vostru şi veţi observa că închisoarea nu
se află aici. ci tocmai acolo, la cota 327. La prima oprire fără ordin, voi avea grijă să fiţi aduşi în faţaA Curţii
Marţiale de campanie!
înainte ca Lowe să scoată vreo vorbă, micuţul general dispare, însoţit de aghiotant.
— Rahat şi corupţie, face Micuţul dezamăgit, aruncând în săculeţ un singur dinte de aur. Trebuie că sovieticii
ăştia sunt săraci-lipiţi. Aproape toţi au fier în gură în loc de aur. Asta-i lipsă de respect faţă de soldatul
german eliberator!
în următoarele ore, înaintăm disperaţi prin nămeţi, asudând şi croindu-ne drum prin păduricea uscată. Simt o
patrulă rusească.şi trag din cădere. Rafala nimereşte un ofiţer rus drept în gură. Se prăbuşeşte cu faţa sta râmată.
Porta trimite o ploaie de gloanţe care-i saltă pe ruşi în aer şi apoi îi trânteşte ca pe nişte popice.
85
— La dracu', urlă Albert, prăvălindu-se brusc intr-un morman de zăpadă, (în timpul căderii, aruncă
două grenade de mână care sfârtecă trei ruşi. îşi ţine respiraţia şi se spală pe faţă cu un pumn de
zăpadă.) Eşti nebun, omule? se bâlbâie el. cuprins de teamă.
— Păzea, tancuri! jipă Hcidc isteric, aruncându-se cu capul înainte într-o tranşee surpată.
— Idiot! mârâie Porta şi leagă nişte grenade de un rezervor de benzină.
— Dă-mi-le mie, şuieră Micuţul, dornic de masacru. Smulge legătura din mâinile lui Porta înainte ca
acesta să mai poată protesta.
Micuţul se îndreaptă spre T-34 cu viteza şi agilitatea unei pisici. Se caţără incredibil de uşor pe tancul ale
cărui trape au fost lăsate deschise din neatenţie. Mitraliera din frunte scuipă mici flăcări pe gura ţevii. Cu
un gest reflex, strecoară mănunchiul de grenade printr-una din trape, apoi coboară hohotind nebuneşte şi se
adăposteşte în spatele unei stânci. T-34 sare în aer cu un zgomot infernal. Forţa exploziei a fost sporită şi de
muniţia dinăuntru. Simţim cu toţii presiunea suflului.
O mitralieră Maxim latră furioasă în pădure. Leutnant Muller din plutonul l ţipă sfâşietor. Prima salvă