1985 Sven Hassel Comisarul

motocicletă? Tu,
Obergefreiter!
— Regret, domnule, mi-e imposibil! Am fesele ciuruite, să
trăiţi! Ruşii mi-au iacut-o, domnule!
— Idiotule! i-o retează scurt Hauptmannul. îşi încalecă motocicleta şi porneşte în goană, urmat de toţi
cei aflaţi sub
comanda sa.
Porta nici nu sc- uită în urma lor şi îşi reia liniştit locul în
sanie.
— Fir-ar să fie, or să-şi iasă din minţi când or să-şi dea seama că un prăpădit de Obergefreiter i-a făcut să se
plimbe degeaba! se scutură de râs Faţă de Cal. Or să-ţi zboare curul dacă or să mai dea vreodată ochii cu
tine!
— N-or să mă mai găsească, îl asigură Porta, scuipând în
zăpadă.
După câţiva kilometri, ajungem în spatele unei coloane nesfârşite de camioane supraîncărcate care s-au
împotmolit în
noroi.
Un Oberst stă în mijlocul drumului, făcând semne cu
automatul.
— Afară! răcneşte el turbat. Afară! Numai şoferii rămân în
cabine!
Nu face nimeni nici o mişcare. Nimeni nu vrea să coboare.
— Ce se întâmplă aici? întreabă curios Gregor, lungindu-şi
gâtul.
— Un ticălos obsedat de război, care face pe eroul. Vrea să organizeze poziţii de apărare, îl lămureşte un
Unteroffizier din cabina unui Biissing. îi tot dă înainte cu jurământul faţă de steag şi alte prostii. Să apărăm
Vaterlandul până la ultimul om şi ultimul glonţ.
— Nu se mai satură odată! răbufneşte Bătrânul. Oare n-o să mai auzim altceva în afară de „să luptăm până la
ultimul glonţ" şi „legământul faţă de steag"?
— Mda, „legământul faţă de steag"! (Dă din mână a lehamite.) Damblaua germană! oftează
Porta.
174 • ' '
_ Cum se întâlnesc trei nemţi, cum încep să facă jurăminte Statului şi Dumnezeului german. Şi cel mai grav e că
întotdeauna se găseşte câte un tâmpit gata să ne călăuzească
până-n inima iadului.
F _ Ajunge! zbiară Heide jignit. Tâmpit! Sunt convins că faci
aluzie la Fiihrer!
_ Pentru că el ne conduce acum! râde Porta degajat. Dar mai există şi alţii care au rahat între urechi ca şi el şi
care sunt gata să cânte „Die Niebelungen", aşa încât noi, nemţii, să ne alegem cu fundurile prăjite în tigaia
naţională.
_ Idioţenii medievale, care nu-i pot trece prin cap decât unui neamţ naţionalist, spune Gregor cu dispreţ.
Julius Heide amuţeşte complet. Nu mai auzise în viaţa lui aşa ceva. Să numeşti capodopera naţională „Die
Niebelungen" o grămadă de rahat! îşi notează în carneţel data, ora şi numele
celor prezenţi.
Micuţul priveşte curios peste umărul lui si începe să
fredoneze fals:
Wenn alle untreu werden, dann,. bleiben wir doch treu...*.
Sania cu motor goneşte cu toată viteza peste stepă, îndepărtându-se de convoiul kilometric înţepenit în zăpadă şi
de Oberstul maniac, obsedat de gândul sinuciderii, care-şi agită
pistolul-mitralieră prin aer.
Un şir de tancuri apare din stepă, urmat îndeaproape de transportoare blindate şi de sănii motorizate.
— Am nimerit în mijlocul unui contraatac, zbiară înfricoşat Bătrânul, privind lung tunurile autopropulsate care
trec
tumultuos pe lângă noi.
Cu un zgomot care ne zdruncină nervii, îşi face apariţia dintre nori o escadrilă de Stukasuri** care aruncă bombe
în direcţia unităţilor ruseşti în retragere. Batalioane întregi îşi leapădă armele şi ridică mâinile, doar pentru , a fi
striviţi sub şenilele tancurilor care se năpustesc prin zăpadă într-o nesfârşită
coloană ucigătoare.
Coborâm din sania cu motor în clipa în care ajungem lângă spitalul de campanie, plin până la refuz de răniţi.
Faţă de Cal nu vrea să ne ducă mai departe. E convins că se va descurca mult mai bine numai cu şeful lui de stat-