1985 Sven Hassel Comisarul

aici! Obergefreiter prin mila lui Dumnezeu, Joseph Porta, boşul! Dacă nu mai poţi să aştepţi până c gata
inegalabilul meu „chef d'oeuvre" rusesc, te sfătuiesc să faci o mică plimbare împreună cu toţi ceilalţi care
nu mai pot răbda.
Nervii noştri sunt gata sâ plesnească în timp ce Porta continuă imperturbabil sâ mestece în ciorbă. Ne
pomenim mestecând în gol, ne chiorâie maţele privindu-1 cum mârunţeşte carnea cu un aer demn şi cum o
pune în ceaun. La sfârşit, toarnă zeama de sfeclă şi binecuvântează supa în numele Dumnezeului tuturor
ruşilor. Aproape că ne călcăm în picioare în momentul în care ne spune să venim cu castroanele. Pretinde sâ
le aliniem precum soldaţii la paradă. Micuţul e gata sâ-i împuşte pe profesor şi pe fostul Oberst când îşi pun
castroanele alături de ale noastre.
— Sclavii la coadă! rage el. Pe vremea lui Isus aţi fi mâncat la rând cu câinii! N-aţi citit Biblia,
nemernici aristocraţi ce sunteţi? Porta pune în fiecare castron o bucată mare de unt şi, cu o mină de
arhiepiscop, toarnă apoi şi supa.
— Vâră mai adânc polonicul, fiule! se tânguie Micuţul cu ochii sticlindu-i de foame. Ce-i mai bun se duce
întotdeauna la fund! La urmă, Porta presară deasupra mărar şi toarnă sosul acru.
După ce rade trei porţii, Micuţului i se face milă de profesor şi de fostul Oberst.
66
67
— Cred că vă e foame şi vouă, nu? întreabă el indiferent. J Duceţi-vă la Obergefreiter Porta cu
castroanele. Şi dată, ! întâmplător, descoperiţi o bucată de carne în supa voastră, \-j prezentaţi imediat
cu ea la mine, panimaieşi?
— încetează să-i mai chinui pe amărâţii ăştia, pufneş Bătrânul iritat.
— Le dau mâncare, şi tu numeşti asta chin? exclan Micuţul surprins. Ce-ai vrea să fac? Sâ-i şterg
la fund ca să r murdărească pantalonii Armatei lui Adolf?
Timp de două ore ne-am tot îndopat cu borş, fără • discutăm prea mult. După ce n-am mai putut înghiţi nimi
ne-am lungit pe spate mulţumiţi.
— Când bătrâna Germanie va fi pierdut războiul ăst filosofează Porta, şi după ce-şi va fi revenit
puţin din mizeri cred c-aş face foarte bine să-mi deschid un restaurant la Berii O să cumpăr ruinele de la
„Kampinski". Aş putea să le i; ieftin. Voi avea toate delicatesele: tocană americană, cura prăjit în stil
american, pui italienesc la cuptor.
— Nu uita de „poulet au sang" franţuzesc, mon am,. completează Legionarul meniul,
aprinzându-şi o ţigară „Caporal".
— Cum aş putea să uit, zâmbeşte Porta. Şi n-o să uit nici de legumele greceşti „au gratin" sau de
prăjiturile din bucătăria jidăneas.că. i
— Mă aduci în pragul nebuniei, izbucneşte Julius Heide furios. Cum poţi să pomeneşti de
mizeriile alea jidâneşti?
— Tu preferi miel „â la Turque", nu? întreabă Porta trufaş. O să am şi aşa ceva pentru clienţi de-ai
casei ca tine!
— Sper c-o să faci şi supă venezueleană de peşte! intervine Gregor, lingându-şi buzele crăpate de frig.
— Dar „Paella Valenciana"? strigă Barcelona, căţărat pe pervazul ferestrei.
— Ce naiba se petrece aici? răsună dinspre uşă o voce pătrunzătoare de ofiţer.
— Atenţiune! zbiară Bătrânul, ridicându-se ca fulgerat şi scăpându-şi pipa.
Oberst Hinka, ciungul, intră în camera joasă; în aer pluteşte aroma borşului.
— Ce-i asta? întreabă el, privind cu interes ceaunui. A mai rămas puţină ciorbă.
— E ciorba preferată a ruşilor, să trăiţi! turuie Porta.
— Dâ-mi să gust, zâmbeşte Hinka. Porta îi umple un castron.
— Să pun şi pentru adjutant? întreabă Porta, uitându-se la Leutnantul care stă la uşă nervos, ca o
găină pe ouă.
68
— Nu pune întrebări stupide, Porta, răspunde printre înghiţituri Oberstul. Reticent, adjutantul
primeşte un castron plin-ochi. Nu poate să-şi ascundă reţinerea faţă de talentul culinar al lui Porta.
Nu 1-ar surprinde să fie în ciorbă o otravă
cu efect rapid.
— Excelentă ciorbă, exclamă Oberst Hinka încântat şi îi
întinde lui Porta castronul gol.
— Da, să trăiţi, Untermenschenii ăştia ştiu ce-i aia haleală, să trăiţi, remarcă Porta plin de admiraţie. Ar
trebui să mâncaţi o dată Selianka, domnule. E o supă de somon, să trăiţi! O pregătesc pe plajele de la
Marea Neagră. Eu am gustat-o când m-am dus în vizită la prietenul meu Serghei Smirnov, domnule. E
bucătar-şef la „Motanul cenuşiu", un restaurant din Atena. Selianka lui 1-ar scoate şi pe Stalin afară din