1985 Sven Hassel Comisarul

publice şi sa
• ca un dement în oamenii care-ţi ies în cale! Nu trebuie să tragl geniu ca să-ţi dai seama că are rahat între urechi,
iar "'cierul îi este îndesat în băsănăui
Porta îşi ridică îngândurat borieta şi se scarpină în cap cu ratarea pistolului.
__ j_jai 'să ieşim în Koesterstrasse. Dacă nu mă-nşel, cred că
-ndreaptă spre docuri ca să-ş-i găsească o ascunzătoare printre
Cum ajung în Hafenplatz, o ploaie de gloanţe se abate asupra lor; împuşcăturile vin din celălalt capăt al străzii,
zgâriind pereţii. Le cade în cap ciment şi praf de mortar.
P-38-ul Micuţului bubuie, smulgând o cărămidă dintr-un perete şi spărgând un geam. Cioburile cad în interior şii
rănesc pe cei din încăpere.
— Ieşi de-acolo, căpşună împuţită ce eşti! zbiară Porta înnebunit de furie. Trage câteva focuri atât
de repede, încât Naganul din mâna sa pare o puşcă-mitralieră.
— Ridică-ţi puţin capul, caAsâ te putem ochi! răcneşte Micuţul, arzând de nerăbdare, îşi reîncarcă
P-38-ul.
Din nefericire pentru el, pistolarul îşi pierde cumpătul. Q ia la goană prin piaţă, se caţără pe un gard înalt şi cade
pe partea cealaltă, în nişte lăzi cu'gunoi; se aude un zgomot infernal, de parcă cineva trage cu un P-38 în nişte
obiecte de porţelan.
— Căpşuna aia acră a păţit-o sigur de data asta, jubilează Micuţul. Sare peste gard ca un atlet la Jocurile
Olimpice şi se prăbuşeşte într-una din lăzile cu gunoi. Mârâind furios, îşi scoate capul peste
marginea lăzii, când, la câţiva metri depărtare, îl zăreşte pe „Căpşună" care stă pe un sac de ceapă şi-şi
izbeşte de zor automatul.-încărcătorul e blocat şi nu poate băga cartuş pe ţeava.
Isuse Hristoase! exclamă el disperat, aruncându-şi cât colo mitraliera Sten*. Acum însă funcţionează şi întregul
încărcător se goleşte .dintr-o rafală. Gloanţele ciuruiesc acoperişurile caselor.
Porta îşi înalţă precaut capul peste gard. Observă totul
într-o singură privire. Sare pe cealaltă parte şi trage, înainte de
- at ' n S e ^pământul, cu picioarele. Gloanţele şuieră şi ricoşează în
A "^ăpşunei", care se aruncă la pământ, urlând terorizat.
ft re senzaţia că a murit deja.
am J s " a ter minat. Porta şi Micuţul se află lângă el, ameninţandu-I cu pistoalele.
s " . a PŞ"nă" închide ochii şi aşteaptă să fie împuşcat. Spre _ pnn derea lui, nu se întâmplă absolut nimic.
Dacă ar fi fost în
* Sten -
armă automată de fabricaţie engleză (n. t.).
206
207
locul lor. i-ar fi împuşcat demult. Ştie din proprie experient" e mai sigur să. procedezi astfel.
Ca
— Asta e tot ce-ai fost în stare să ne arăţi? întreabă Porta un ton dezamăgit, lovindu-! cu piciorul.
Hai, ridică t* ..Căpşună" verde ce eşti şi spune-ne unde s-au ascuns Eaon C ' Piticul! Nu încerca s-o faci pe
prostul. N-o să ne lăsăm d\isi d> nas de o poamă stricată ca tine. Dacă-ţi deschizi gura ^ împuţită să-i
avertizezi, o să-ţi împrăştiem creierii pe zidurile de la Moabitt! Şi când îţi vom da drumul, ai grijă să te-ndrepţi
spre soare-apune. panimaicşi?
— De ce să nu-i facem felul după ce ne conduce la ascunzătoarea lui Egon şi a Piticului?
întreabă trist Micuţul
— Eşti genul de tip afemeiat care se dă în vânt după muieri cu cizme de călărie, nu? întreabă Porta,
împungându-1 pt „Căpşună" cu ţeava pistolului în coaste, pentru a-i stimula activitatea cerebrală.
„Căpşună" mişcă din cap ca o oaie. stergîndu-şi mizeria de pe Ţaţă. Micuţul răsturnase peste el Sada cu
gunoi.
— Dacă nu faci tot ce vrem noi şi nu ne spui adevărul — chirăie vesel Porta, amcninţându-1 cu degetul — n-ai
să mai ai ocazia. să vezi vreodată o pereche de cizme de călărie în picioarele vreunei femei. Ultima
pereche de încălţăminte pe care o vei avea va fi făcută din betonul pe 'care ţi-1 vom lipi de picioare, înainte
să te aruncăm de pe unul din podurile de peste Spree. Şi acum, unde-1 găsim pe Egon şi pe peştele ăla care face
comerţ cu târfe?
„Căpşună" se uită îngrozit în jurul său. ca un om care e gata să se înece şi caută înnebunit ţărmul. Nu întrezăreşte
nici o scăpare şi. consideră că ar fi mai înţelept să-i destăinuie lui Porta adevărul şi, apoi, să spere ca Egon să fie
împuşcat înainte de a descoperi cine 1-a turnat. Inspiră adânc de câteva ori şj se străduieşte să-şi întipărească pe
chip o expresie de om cinstit.
— Egon şi Piticul sunt la îngrijitorul ăla nebun de la Grădina Zoologică şi aşteaptă să fiţi împuşcaţi!
şopteşte el pe un ton conspirativ, privind speriat în toate, direcţiile.
— Vorbeşti cumva de nebunul care cumpără tot telul de animale moarte şi apoi le împăiază? îl
iscodeşte Porta in continuare, trăgându-i câteva palme ca să-i limpezească mintea.