1985 Sven Hassel Comisarul

e tot o să te declar apt pentru serviciu! (îi dă negrului un • C
H n't în spate.) Vrei să-1 cunoşti mai bine pe
doctorul Alfred fisttf.n'' Ai ocazia acum. Aş putea să te trimit la o
HUI LCll . r - 11
iezalcooiizare care te-ar transtorma mtr-un german alb ca 'spada. Reichsfuhrerul SS a hotărât că toată lumea
trebuie să devină ariană. Cei care au nasul coroiat trebuie Să şi-1 îndrepte. Oricum, Herr Schwartz, tu cum ai
făcut rost de culoarea asta?!
__ Hai, vraciule, termină, mârâie Albert, trăgându-i un
pumn ofiţerului medic, care reuşeşte totuşi să se ferească.
__ Flăcăule, oricum ai fi, negru sau alb, tot o să te întorci
pe front!
— Trăiţi toţi după voia Domnului şi veţi ajunge în Rai. intonează preotul, rotindu-şi cravaşa în jurul
capului.
— Preoţii sunt exact ca picioarele femeilor, rânjeşte Porta, îţi promit neîncetat ceva mai bun cu cât vei ajunge
mai sus!
— Ucideţi-mă, cere preotul cu o expresie sacră pe chip. Aşeza ţi-mi capul într-un par, lângă
biserica garnizoanei, întotdeauna mi-am dorit să devin martir. (Cade în genunchi în faţa unui indicator de
oprire a tramvaielor, şi-1 mângâie tandru.) Ne vom revedea, dragul meu Copernic! Vocea sa baritonală
răsună în întreaga piaţă.
— Asta gândeşte cu curul, murmură Gregor resemnat. Emil Afurisitul va scoate un pluton întreg de martiri din
el cânii l-o prinde în puşcărie.
Deodată, ofiţerul medic îşi încolăceşte braţele în jurul Micuţului şi începe să-1 lingă pe faţă ca un câine
emoţionat.
— Credeam că ai murit, camarade. Te prefaci al dracului de bine, da' te-am dibuit. Tu eşti tipul care o punea cu
cadavrele din capela de la Klagenfurt. Scoate-ţi pălăria când vorbeşti cu un academician, bolboroseşte el,
azvârlind pe jos casca
Micuţului.
— la-ţi labele împuţite de pe casca mea! rage Micuţul furios,
ridicându-şi casca.
Pălăria mea are trei dungi, Trei dungi are pălăria mea...,
cântă fericit ofiţerul medic, încercând să facă nişte paşi de charleston. Picioarele i se împleticesc
şi se prăbuşeşte.
— Alea jacta est, anunţă preotul cu voce tare, pe când Pătrunde în fruntea escortei la „Fecioara
trandafirie".
2S
— Nu se poate, murmură barmanul, scăpând din mână două căni pline. Iarăşi nenorocitu-ăla de popă!
Asemenea unei haite de lupi înfometaţi care pornesc la atac preotul se năpusteşte asupra unui porc afumat,
cu g'arnitură de Sauerkraut şi găluşte. Nu foloseşte cuţit şi furculiţă, ci pur ^ simplu lopătează mâncarea cu
ambele mâini.
Barmanul se ia cu mâinile de cap.
— Doamne, ajută-ne, că ăsta haleşte tot. Aici era o porţic pentru şase inşi. Ce le mai dau acum
puşcăriaşilor?
— Spune-le să-1 înfulece pe popă, sugerează Porta practic, Ne descurcăm noi şi fără el!
— E îngrozitor tipul ăsta, geme barmanul. Cele şapte plăgi ale Egiptului sunt contopite într-una singură!
Nu există vreo popotă de ofiţeri din zona militară Brandenburg care să nu se teamă de o vizită de-a lui.
Se spune că odată a cinat cu Reichsmarschallul şi, până să-şi termine oaspeţii aperitivele, el a înfulecat
tot ce era pe masă, inclusiv florile-alea tâmpite pentru decor. Altă dată i-a stricat trenuleţul electric lui Herr
Goring. după ce 1-a umplut cu carne de porc. La celălalt capăt al liniei erau trei bucătari, care tăiau
purcei de lapte, îi puneau pe frigare, bucată cu bucată, şi-i încărcau în vagoane. Când trenul a pornit, tipul
a golit vagoanele. După ce a terminat, trenul era atât de unsuros, încât le-a luat trei săptămâni specialiştilor
să-1 pună din nou la punct. Se mai spune că tot din cauza lui, indirect, Luftwaffe a pierdut Bătălia
Angliei.
— Minunată mâncare, spune preotul, bătându-1 pe barman pe umăr cu un gest amical.
— Mă bucur că ţi-a plăcut, răspunde acesta acru.
— Poate i-ar mai fi trebuit nişte găluşte, dar nu mă plâng. Carnea de porc a fost bună. Pariez că ai afumat-o
acasă. Eşti un şmecher, dragă barmane. Ştiu totul despre afaceri din astea, în curtea din dos ţii în mod ilegal
nişte porci, nu-i aşa? Când mai tai vreunul? Aş vrea să trec şi eu pe-aici. După asta, fac cinste cu un rând de
bere şi şnaps cu alune. Chelner, trece totul pe nota de plată, ca de obicei.
— Beţivanul ăsta lunatic mă dă gata, şopteşte barmanul dezolat.
— Atunci de ce nu-1 arunci în stradă? întreabă Porta. O cizmă bine plasată în fundul lui sfânt, şi zboară