Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
diverse feluri. Astea erau adevărate profesioniste! Şi când, în cele din urmă, mi-ăm dat totuşi<br />
drumul, am simţit câ-mi cade cerul în cap!<br />
— Opreşte-te! Taci dracului din gură! gâfâie Micuţul. Dacă nu, mă duc să regulez caii morţi de-afară.<br />
Porta toarnă apă fierbinte peste nişte cafea găsită în sertarul biroului comandantului.<br />
— Cafea, murmură un prizonier îmbrăcat într-o uniformă lituaniană. De unde-o ai?<br />
— Am un unchi în Brazilia, şopteşte confidenţial Porta. Din când în când, îmi mai trimite şi mie<br />
câte-un sac.<br />
— Ce bine ar fi fost dac-am fi ajuns aici ceva mai repede, spune Micuţul posomorât, privind prin<br />
fereastra spartă.<br />
în capătul curţii, un grup de femei încolonate se urcă în camioanele pentru care a fost deja degajat un<br />
drum.<br />
— Ne-am fi distrat de minune dacă am fi ajuns mai devreme, rânjeşte Albert visător, ştergânduse<br />
cu mâna la gură.<br />
— Eşti nebun sau ce ai? Ar fi urlat şi s-ar fi împotrivit, spune Gregor, prefăcându-se oripilat.<br />
— Ar fi fost şi mai incitant! exclamă Micuţul, lingându-şi buzele crăpate de frig.<br />
— Violul se pedepseşte cu moartea! mârâie tăios Heide, îndreptându-şi centura şi tocul<br />
pistolului.<br />
— Viol? hohoteşte Micuţul. Dar cine zice că le violăm? întâi le regulăm şi pe urmă le zburăm creierii. Aşa<br />
se face în râzboiv<br />
— Pe când îmi făceam veacul la Germersheim, intervine Albert, am auzit de nişte războinici care<br />
au mârlit nişte femei fără să le-ntrebe. După ce-au terminat cu ele, le-au băgat în nişte barăci şi le-au<br />
administrat câteva rachetele ca să li se şteargă urma. Treaba a răsuflat şi s-au pomenit umflaţi de<br />
— judecător militar de campanie (n.l.).<br />
145<br />
copoi. Ei bine, băieţaş! (îşi desface mâinile cu un gest expresiv.) Ultima dată i-am văzut într-o dimineaţă când au<br />
fost duşi la poligonul geniştilor pentru a primi" un ultim şut în fund.<br />
— Hai să schimbăm subiectul, spune Porta, suflând în cafea. Fără-ndoialâ că cel mai înţelept lucru e sâ-ţi plăteşti<br />
bucăţica de muiere, dacă nu poţi fără, şi să eviţi toate complicaţiile ulterioare.<br />
Se aude un şuierat înfundat şi o bucată mare din zidărie se prăbuşeşte în interiorul puşcăriei. Suntem îngropaţi pe<br />
jumătate cu cărămizi şi mortar. Ibricul cu cafea zboară din mâna lui Porta.<br />
— Afară, repede! zbiară Bătrânul. Atacă Ivan!<br />
Pe deasupra capetelor ne trece o flacără. Un tun automat latră în apropierea noastră. Se desprind bucăţi mari din<br />
pereţii afumaţi.<br />
Mă rostogolesc pe drumul alunecos şi mă opresc într-o groapă de obuz din care Porta şi Micuţul începuseră deja<br />
să tragă. Puşca-mitralieră aproape că ia foc.<br />
Heide şi Albert apar fulgerător.<br />
— Nu trageţi, fraţilor! Noi suntem! urlă Albert, trecând cu un singur salt peste un T-34 distrus.<br />
Dar Porta continuă să tragă înspre grupul de ruşi care-1 urmăresc.<br />
— Opreste-te omule! strigă Albert. Vecinii ne vânează cu tot felul de porcării!<br />
— Păi în cine crezi că trag, cioară? mârâie Porta, fixând un nou încărcător în puşca-mitralieră.<br />
— Veniţi încoace, le strig eu, făcându-le semn cu mâna. Iau puşca-mitralieră şi trimit foc de acoperire spre aripa<br />
puşcăriei în care sunt întemniţate femeile.<br />
— La dracu! pufneşte Albert. Vrei să ne ciuruieşti fundurile? focul conteneşte. Auzim zgomot de paşi. în faţa<br />
noastră,<br />
pământul se cutremură la căderea obuzelor.<br />
— Sunt ai noştri sau vecinii? întreabă Heide ru o voce şovăielnică.<br />
— Cine mai ştie? răspunde Porta. Oricum, haideţi s-o ştergem de aici! Iau eu jucăria asta, continuă<br />
el, înşfăcând puşca-mitralieră rusească. Vecinilor nu le pasă cu ce fel de arme sunt omorâţi.<br />
Sar într-un şanţ şi observ nişte siluete la celălalt capăt. Porta îndreaptă jucăria spre ei şi goleşte un încărcător.<br />
Fugim atât de ,-repede, de parcă ne-ar urmări diavolul în persoană.<br />
La un moment dat, mă împiedic de-un cadavru. Cădem de-a berbeleacul într-un adăpost. Armele ne zboară din<br />
mâini. Mă : pocnesc cu faţa de-o mitralieră Maxim, stricată.<br />
146<br />
— Fir-ar dracu' al dracului! Vine Ivan! răcneşte Albert, făcând o tumbă, în timp ce sare cu agilitatea<br />
unui acrobat.<br />
Automatul său împroaşcă o rafală lungă în direcţia unui grup de ruşi îmbrăcaţi în haine albe de camuflaj, care<br />
sosesc alergând din pădure.<br />
— Vecinii! rage Micuţul. Blestemaţii de vecini!<br />
— Haideţi s-o-ntindem! izbucneşte Porta, ridicându-se şi săltându-şi pe umăr mitraliera rusească. N-am
Change language