Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
— Dumnezeule mare! se tânguie Bătrânul. Cu ce ţi-am greşit de mi-ai dat pe cap tocmai plutonul ăsta<br />
nenorocit? Haideţi, trebuie s-o luăm din loc! Cu toată viteza înapoi!<br />
Porta scoate din Maibach tot ce poate da şi Tigerul cade într-o groapă adâncă, la adăpost de ucigaşul tanc<br />
rusesc. O jumătate de oră mai târziu, intrăm în localitatea Torcin, la periferiile căreia găsim muniţie şi<br />
motorină din belşug.<br />
Ne surprinde faptul că-1 întâlnim acolo pe mecaniculr^ef Wolf. Stă TeJaxat in Kiibdul său de ofiţer<br />
superior» cu «nifarwj»<br />
făcută la comandă şi cu cizmele bine lustruite, aduse tocmai de la Roma.<br />
— Arăţi ca o mortăciune, spune el rânjind, când dă cu ochii de Porta. Sper că vecinii ţi-au tăbăcit<br />
puţin fundul!<br />
— Tu vezi-ţi de fundul tău, i-o retează Porta acru. Vorbeşti de parcă te-ar ciupi termitele de fudulii! Ai o<br />
voce mai ceva ca a jârcovnicilor!<br />
— Uşurel, uşurel, spune Woif pe un ton linguşitor. Am un plan. Am aflat unde au ascuns barosanii de la<br />
Kremlin o parte din aurul comunist. Comoara e la vreo trei sute de kilometri de aici, nu mai mult. Aranjez<br />
eu totul. Tot ce-ţi rămâne de făcut, e să te duci acolo si să iei aurul!<br />
— Sunt şi bani? întreabă Porta, brusc interesat.<br />
— Mai mulţi decât îţi poţi închipui, rânjeşte Wolf. Termină repede cu bătălia asta idioată de tancuri şi<br />
întoarce-te fără prea multe zgârieturi, ca să îrecem_ repede la treabă!<br />
Barcelona primeşte un tanc nou-nouţ. Albert s-a instalat deja în scaunul conductorului; capul său negru e<br />
înfăşurat în bandaje imense.<br />
— Armata asta nu va fi mulţumită până când n-o să ne vadă pe toţi făcuţi praf, se plânge el, ambalând<br />
motorul tancului cu o furie inutilă.<br />
Oamenii de la carburanţi se grăbesc să ne încarce rezervoarele, făcându-le plinul.<br />
Două butoaie de rezervă, a câte cinci, sute de litri, sunt fixate deasupra motoarelor.<br />
— Sper ca hărăbaia asta să sară în aer cât mai repede, spune Porta răspicat, poate c-aşa o să avem şi noi<br />
şansa să ne odihnim puţin şi să mâncăm ceva cât de cât comestibil!<br />
— Ce-ai spus, Obergefreiter? se răsteşte Werkmeister Miiller, roşu de mânie, întregul batalion'îl<br />
cunoaşte sub numele de Miiller Nazistul.<br />
— Ce-am spus eu? întreabă Porta, arătându-se cu degetul, Ce-am spus?<br />
Miiller Nazistul păleşte şi începe să urle în stilul caracteristic subofiţerilor cu excese de autoritate.<br />
— Ştii cine sunt eu?<br />
— Permiteţi să raportez, să trăiţi! Dumneavoastră, domnule, sunteţi Werkmeister Miiller, să trăiţi,<br />
Werkmeisterul responsabil cu aprovizionarea cu carburanţi, cotcodăceşte Porta, pocnind din călcâie.<br />
Permiteţi să raportez, domnule Werkmeister Miiller, a fost odată un acar pe nume Heinz Schroder. Avea în<br />
custodie nodul naţional german de cale ferată dintre Padeborn şi Bielefeldt. O soartă crudă a făcut<br />
ca, într-o zi nefastă, să alunece dintr-un vagon de marfă. Din nefericire, asta s-a întâmplat chiar<br />
înainte de a fi numit acar-şef, având dreptul să poarte şnur pe umăr. N-a mai fost avansat pentru că, după ce<br />
şi-a revenit, nu-şi mai amintea cine este. întreba pe toată lumea: „Mă cunoşti? Ştii cine sunt eu?"<br />
Porta îşi curmă avalanşa de vorbe şi se holbează la faţa roşie de furie a Werkmeisterului Miiller: chipul<br />
acestuia pare gata să explodeze din clipă în clipă.<br />
— Permiteţi să întreb, să trăiţi, aţi căzut cumva şi dumneavoastră dintr-un vagon de<br />
marfă?<br />
— Ajunge! explodează Miiller Nazistul, bătând furios cu piciorul în podeaua Panzerului. Te previn!<br />
Nu încerca să-ţi baţi joc de mine!<br />
— Permiteţi să raportez, domnule, n-am intenţia să-mi bat joc de domnul Werkmeister, dar îmi<br />
amintesc de Herr Weinhuber, care a fost angajat ca salvator la Corpul Naţional German de Salvatori, să<br />
trăiţi! Şi Herr Weinhuber avea impresia că toată lumea vrea să-şi bată joc de el. De când a fost avansat ca<br />
salvator-şef la Zell-am-See, a început să-i meargă totul pe dos. A păţit-o într-o duminică dimineaţa, când<br />
trecea pe drumul obişnuit către Zell-am-See cu bicicleta pe care i-o dăduseră cei de la Corpul Naţional,<br />
să trăiţi! în acea duminică ploua îngrozitor. Nu-i trecea nimănui prin cap să iasă din casă, cu excepţia<br />
lui Weinhuber. Orice prost ar fi înţeles că un salvamar n-are ce căuta pe plajă dacă nimeni nu face<br />
baie.<br />
Miiller Nazistul ridică mâinile spre cer, ca pentru rugăciune. Deschide şi închide gura, ca şi cum ar vrea să<br />
protesteze, dar nu scoate decât nişte sunete ciudate, asemenea unor horcăituri.<br />
— Problema era Regulamentul Salvamarilor, continuă Porta, zâmbindu-i lui Miiller Nazistul,<br />
care stă pe tanc, legănându-se. în Regulament scrie că serviciul începe la ora opt, şi nu e menţionat<br />
nimic în legătură cu starea vremii. De exemplu, nu e specificat faptul că salvamarii pot rămâne
Change language