1985 Sven Hassel Comisarul

— Isprăveşte, omule, mârâie Albert jignit. Sunt german pur,
să ştii!
— Se poate, zbiară Heide batjocoritor, dar n-o să fii
niciodată germanic.
— Sunt fericit, mai ales că SS Heini a spus că hinduşii sunt tot un fel de arieni! fornăie Albert, dezvelinduşi
dinţii ca un
câine întărâtat.
— De ce negrii au podul palmelor şi tălpile albe? întreabă
Micuţul, privind cu interes palmele lui Albert.
— Păi toată lumea ştie de ce, hotărăşte Porta, îndepărtându-se de Albert. Când cei din
tribul lui au fost vopsiţi, stăteau cu toţii în patru labe.
— Ha, ha, ha! izbucneşte Albert. Ai umor, omule, zău! Un sunet sec şi sinistru sfâşie aerul. E ca şi
cum s-.ar îndrepta
ceva către noi, pocnindu-se dintr-o parte în alta în timp ce se apropie, ca într-un tub uriaş. Zăpada ţâşneşte
în toate direcţiile atunci când obuzele mortierelor de tranşee cad în faţa noastră. Ecoul exploziei răsună
îndelung.
— Nu e drept! protestează Porta din groapa sa, săpată în zăpadă. Noi ar fi trebuit să tragem cu mortierele,
nu şleahta aia nenorocită de Ivani. întotdeauna încalcă regulile jocului!
trădarea, dar dispreţuieşte trădătorul!
Un ţipăt străpunge întunericul nopţii. Vine din partea cealaltă a pârâului îngheţat. Ascuţit şi penetrant. Protestul
inutil al unui om găurit de un şrapnel. Parcă ţipătul mai poate impresiona pe cineva...
Zgomotul înfundat se repetă şi e urmat de o explozie cutremurătoare. Ne ghemuim la pământ. Ne afundăm în
zăpadă. Ăsta e şi scopul instrucţiei: să nu te laşi ucis prosteşte de un obuz rătăcit. *
Suntem îngroziţi cu toţii. Cel mai greu e pentru tinerii care ajung prima oară pe front.
— La dracu', e foarte frig, mârâie Gregor, încercând să-şi încălzească faţa cu propria-i răsuflare. Cred că sunt
minus o sută de grade. Ar putea să-i îngheţe boaşele şi unui urs polar, împiedicându-1 s-o mai reguleze pe
madama ursoaică timp de o lună!
— Sunt exact patruzeci şi trei de grade sub zero, declară Julius Heide semeţ. Un soldat german trebuie
să suporte 'temperatura asta. Vechii teutoni au avut parte de îngheţuri şi mai cumplite.
— Ai fost şi tu cu ei? şuieră Gregor, ţopăind prin zăpadă.
— Sigur c-a fost! Şi Julius, şi Fiihrerul lui. Nemţii şi-au îmbăiat caii în Volga, iar Julius i-a adunat
Fiihrerului ţurţurii de pe fund, după ce a fost să se cace.
Porta râde cu atâta poftă încât ruşii deschid focul cu rafale de puşcă-mitralieră, crezând că râde de ei. Micuţul îşi
scoate sticla de apă din sacul de merinde şi priveşte urmele trasoarelor. Trage o duşcă şi îi întinde sticla lui Porta.
— „Stalicinaia", exclamă Porta încântat şi duce iar sticla la gură, simţind cum vodca îi invadează trupul până
în vârful degetelor sale muşcate de ger.
— De unde-o ai? întreabă Gregor, pasându-i sticla lui Barcelona.
— Gekados, răspunde Micuţul, cu un zâmbet conspirativ. S-a-ntâmplat să trec pe lângă un depozit Luftwaffe,
în care îi mazileau pe trei hoţi ticăloşi din Pionieri. I-au surprins şterpelind o halcă de porc de-un
metru. Nimeni n-a observat când am subtilizat o ladă de trăscău.
— Şi unde-i restul? întreabă Porta, fără să-şi trădeze interesul. De obicei, sunt vreo douăsprezece sticle
într-o ladă!
— Aici, chicoteşte Micuţul, desfăcându-şi bluza de camuflaj. . Ies la iveală unsprezece sticle de vodcă, care
atârnă pe el ca portocalele în pomul de Crăciun.
— Sper să nu-ţi trimită Ivan vreo boabă, spune Porta cu răsuflarea tăiată. Ai sări în aer ca un mănunchi de
artificii în noaptea de Anul Nou!
4N
~- Nu i se va întâmpla nimic inimosului tău amic, spune Micuţul sigur pe el. Oricând i-aş lăsa în locul meu pe
eroii ăia jjjoţi care ar f ace orice numai să-şi vadă numele înscris pe un bolovan din spatele cazărmii.
Feldwebelul Lange din grupul de comandă vine într-un sufleU alunecând pe zăpadă, şi se lungeşte lângă
Bătrânul.
— Puşcăria asta spurcată e dusă pe apa sâmbetei, pufăie el agitat. Ticăloşii de Ivani vin în valuri. Nu pot să iau
legătura cu batalionul 3. Grupul de comandă e făcut fărâme! Lovit în plin! Sunt singurul care â reuşit să scape.
Totul s-a petrecut în ultimul rnoment. Rusnacii ăia cretini erau deja la uşă!
— C'est le bordel! spune Legionarul, agitându-se nebuneşte pe lângă emiţătorul radio, îi aud, dar nu pricep
nimic din ce
spun!
— Foloseşte alfabetul Morse! ordonă scurt Bătrânul. Legionarul începe să bată pe clapă. Heide îl ajută.
Transmite
fulgerător: „Străpungere rusească. Flancul drept descoperit. Batalionul 2 izolat de flancuri şi ariergardă. Poziţia