1985 Sven Hassel Comisarul

condiţia să n-ai habar de alte băuturi mai nobile şi •• mirosului să-ţi fie diminuat.
Slrtl tui
Albert, care înfulecă din mâncarea lui preferată dulce-acrişor, uită să mai care în gură, holbandu-se la p'a
[! e?te lung şi negru de muşchi şi tendoane care intră pe etul pregătindu-se să sară.
u $ ă ,
Mongolul care lustruieşte febril cizmele de călărie ale Wolf, marca „Roselli" din Roma, trage de două ori adânc
ae • piept şi cade pe spate, în clipa în care priveşte drept în'oclr panterei care-şi arată colţii fioroşi.
"
Ţipete stridente de groază răzbat din spatele uşii cu semnul „INTIM". Toată lumea îşi întoarce privirea întracolo,
uitând până şi de panteră.
— Crimă! Crimă! hăuleşte fata cea înaltă şi suplă. Apare val-vârtej, cu Micuţul pe urmele ei, gol-puşcâ.
Agită
deasupra capului un scaun.
— Stai aşa, poponar nenorocit! O să-ţi smulg jegul ăla de pută, zbiară el, turbat de furie.
— Sărmanul băiat, n-a avut noroc, râde Legionarul din toată inima. S-a încurcat cu un travestit!
— Na! urlă Micuţul, azvârlind scaunul în urma homosexualului îngrozit. A cerut cinci sutare,
şi pentru ce, pentru găoaza lui aia spartă!
Travestitul e atât de îngrozit încât nici măcar nu observă pantera ghemuită lângă uşă, mârâind. Trece ca fulgerul
pe lângă ea şi trânteşte uşa, care prinde coada animalului. Pantera rage prelung de spaimă şi ringul de dans se
eliberează cât ai clipi. Se răsuceşte şi şuieră furioasă către uşă. Cu blana zbârlită, îşi încordează toţi
muşchii, gata de atac. Aterizează cu un salt elegant pe tejghea. Suflarea ei o mângâie pe ceafă pe Dolly
Dunăreanca. Mormăind ciudat, aceasta cade cu faţa ei puternic fardată într-o farfurie cu peşte. Oamenii de la bar
scapă tot ce au în mână. Un purcel de lapte la frigare dispare în panteră cu o sorbitură prelungă şi guturală.
Ulrich se plimbă de-a lungul tejghelei şi întinde o labă lungă spre o porţie de macaroane cu rinichi, în trecere, îl
loveşte cu laba în umăr pe Carlo Obuz de • la unitatea de aprovizionare cu muniţie de-i aruncă din gură proteza,
proprietate a Armatei. Omul se prăbuşeşte ca un castel din cărţi de joc lovit de furtună.
SS-Oberscharfiihrer Gerner, de la Divizia I, celebru datorită brutalităţii sale, împinge din faţa lui farfuria cu
friptură de purcel tocmai când pantera face un salt spre el cu labele desfăcute. Mai apucă să scoată un ţipăt
gâtuit, înainte ca felina să sară asupra lui. Leşină instantaneu. Animalul adulmeca interesat corpul nemişcat, pe
urma se întoarce către purcelul oe
244 ".-'•- ••••..•
toa
Ii a:
• " cepe să-1 mănânce, mestecând şi trosnind, astfel încât ? i' mea are impresia că cel mâncat e Oberscharfuhrerul.
ată 'u să avem necazuri, proroceşte Bătrânul.
trebui să-i facem vânt de-aici, e de părere Barcelona. iepure lui Ulrich, care stă tolănită pe un divan larg,
Ar
un i-a
scos afară pe toţi din bordel.
-ce -pa^ ^u pieacă nicăieri, afirmă Porta înfipt, aici rămâne!
_ La naiba, omule, ne va face o mulţime de necazuri, exclamă Bătrânul, contrariat. e __ Vă descurcaţi cum
ştiţi, vine din partea mecamcului-şef
if Eu n-am văzut în viaţa mea vreo panteră. De fapt, nici nu ştiam că există aşa ceva. Băgaţi la cap!
_ Scârnăvie, şuieră Porta cu dispreţ. Nu cred să existe cineva mai mârşav şi mai trădător ca tine.
_ Nu tolerez ca plutonul- meu să ajungă o afurisită de grădină zoologică! strigă Bătrânul, lovind cu pumnul în
masă.
_ Ulrich Pantera rămâne la plutonul 2, hotărăşte Porta categoric, (îndreaptă spre Bătrânul un deget jegos.) Dacă
nu, şi el şi eu ne vom lipi de altă unitate, şi cu siguranţă c-o sâ-ţi pară
rău!
— O să fac un raport, ţipă Bătrânul, înfuriat.
— Mă faci să mor de râs, rânjeşte Porta. Tocmai asta n-o să faci. Ştii ce se va întâmpla dacă toată tărăşenia cu
pantera va ieşi la lumină. Când 1-or dibui sticleţii pe vinovat, îl vor lua la rost pentru câte-n lună şi-n stele, de la
expunere voluntară la vătămare, şi până la înaltă trădare sau cum i~o mai zice. Va încasa de cinşpe ori
închisoarea pe viaţă, plus câteva condamnări la moarte, aşa, de amorul artei. Va fi spânzurat alături de
panteră, şi vântul li se va juca prin blană!
A doua zi, telefonul Cartierului General se porneşte să sune furios.
O panteră, ai spus? întreabă rece intendentul-şef, Mabsfeldwebel Weingut.
O panteră neagră, fir-ar să fie! zbiară înnebunit conţopistul diviziei.
p ~ Te-ai ţicnit, face Weingut, cu un râs scurt. Toate antherele noastre sunt galbene sau cenuşii şi au
în cur un m °tor Maibach.