1985 Sven Hassel Comisarul

tejgheaua barului. Trage după el trei porţii de Sauerkraut şi Eisbein*. Sloboade un geamăt înăbuşit ca de cucuvea
şi o ia razna. Toate planurile precedente cad. Nu mai e timp pentru precauţie şi pentru acţiuni mascate. Direct la
atac! Cu un rânjet diabolic, îşi smulge Naganul din tocul de la subsuoară. —- Aşa^, Egon, te scot eu din
funcţiune! Ştie că Egon stă în birou! lui, lângă un calculator supraîncălzit, aşteptând parcă un criminal care să-i
zboare creierii.
i ace un salt peste tejgheaua barului, evitându-i cu greu pe
°la si ne Porta rare stan ne nodea. muscându-şi unu! altuia
Viola şi ne Porta, care stau pe podea, muşcându-şi unu! urechile, îşi şterge Sauerkrautiil de pe faţă şi pleacă din
ba
Ciolan de porc cu var?ă acra fn.t.).
altuia bar ca o
195
vijelie. „Asia, gândeşte el, o să intre în istoria Berlinului. \\, s_. mai întâmplat până acum aşa ceva. Când bătrânul
Fritz şi't'0? generalii hu vor fi morţi şi demult uitaţi, se va vorbi îj! continuare despre «Soluţia Finală» şi despre
ce-a păţii E u;;.) a jn cel de-al doilea război mondial".
Egon stă pe un scaun confortabil, privind mulţumit cifrele (je pe calculator, când deodaiă uşa se izbeşte de perele
cu atâta violenţă încât e smulsă din balamale. La început, crede că a năvălit înăuntru un întreg regiment. Se uită
împietrit la gura ţevii pistolului. Un sunet strident îi zgârie timpanele, şinele câteva fire de păr pe care le mai are
pe cap i se zbârlesc de frică Leo, bucătarul, încearcă să-1 prevină asupra pericolului care-i ameninţă. Piticul
Oliert, de numai un metru treizeci, cade fulgerat la picioarele scaunului lui Egon, agitându-şi braţele ca un
curcan cu capul retezat.
Egon îşi cască terorizat ochii albaştri şi scânceşte ea o pisică udă leoarcă, pe un sloi de gheaţă.
— Până aici ţi-a fost! Peşte nenorocit ce e şti i rage Hartnacke. O să te împuşc ca pe-un
şobolan!
— N-ain putea să discutăm puţin? îl imploră Egon, care se pricepe de minune să scape din cele mai
dificile situaţii.
— Ai discutat destul în viaţa asta! îl întrerupe Hartnacke. cu un hohot răutăcios. Ai s-o păţeşti! Propteşte gura
ţevii pistolului pe nasul lui Egon şi apasă pe trăgaci.
O explozie uriaşă zguduie pereţii „Găinii verzi", făcându-1 pe negustorul de peşte din stradă să se adăpostească
în spatele unui butoi.
Egon se rostogoleşte de câteva ori, cu scaun cu tot. Olfert, piticul, stă pe podea, zbierând să fie chemată poliţia şi
cei din SS. El' e unul dintre membrii fondatori ai Partidului şi-şi aminteşte întotdeauna acest lucru când viaţa îi e
în pericol.
Hartnacke îşi contemplă uimit mâna. Sângele se prelinge pe documentele de pe masă. S-a grăbit şi a făcut o
greşeală fatală, neperrnisă nici chiar unui recrut care de-abia" şi-a îmbrăcat uniforma soldăţească. Are prostul
obicei de a-şi lua cu el întotdeauna două pistoale, un Nagan rusesc şi un P-38 german. în buzunar are muniţia
pentru amândouă. Din cauza încăierării cu Viola şi a confuziei ce a urmat, a încărcat Naganul cu muniţia P-38ului.
Nici o armă nu poate fi încărcată decât cu muniţia ei.
Naganul s-a făcut ţăndări. Bucăţi din degetele lui Hartnacke au sărit în toate părţile. Fuge şocat de la „Găina
verde . neamintindu-şi niciodată cum a ajuns la Ministerul de Război. Sanităts-Unteroffizier Steinhart îi coase
rănile de pe mână cu
146
, ăcje. nici un medic n-ar fi de acord cu felul în care lucrează, e '- __ Q.J puţin o lună n-ar trebui să ieşi din
Ministerul de n--boi rage Sally furios. Sper că te-ai lecuit să mai iei cu tine nuă arme diferite! Eşti sărit de pe fix,
să ştii! îţi dai seama că •t' complet ţicnit? Ştie deja o jumătate din Berlin că tu ai făcut e ăzbâtiile de la „Găina
verde". Până şi un jidan hămesit şi-ar da '•eama de asta. Acum sunt sigur că maică-ta nu s-a gândit prea
mult'când te-a proiectat! . . f .
Hartnacke priveşte încruntat şi olteaza cu resemnare, îşi tace planuri să-1 termine cu prima ocazie.
în biroul de la "Găina verde", Egon îşi pipăie înmărmurit faţa. Pjină la urmă, îşi dă seama că nu-i curge sânge şi
că de fapt^n-a păţit nimic, îl cuprinde un sentiment de bucurie
nestăvilită.
— M-am sculat din morţi, spune ej, plângând şi râzând în
acelaşi timp. (îi mulţumeşte lui Dumnezeu, dar începe imediat
să blesteme.) Răzbunare! strigă el. Răzbunare! Vreau să-1 văd pe
blestematul ăla de „Soluţie Finală" făcut bucăţi. O să-1 dau prin
.maşina de tocat şi-o să-1 arunc la câini!
Cu piticul Olfert în frunte, banda lui Egon scormoneşte Berlinul în căutarea lui Hartnacke. Egon e atât de furios,
încât n-a mâncat de trei zile, deşi e un adevărat gurmand.
Treptat, vânătoarea se domoleşte, într-o după-amiază, pe când Egon se distrează cu două dintre preferatele sale,
Porta şi Micuţul dau buzna în cameră, fără să bată la uşă. Egon tocmai se îmbrăcase cu lenjeria din mătase şi